daca imi permiteti, haideti sa incercam sa facem impreuna un scenariu … trist. Dar pt Dvs este doar un scenariu nefericit de 2 minute, caci sper si va doresc sa fie doar un scenariu, pt noi (cei cu pb de infertilitate) este realitatea de zi cu zi, timp de ani la rand.

Sa consideram ca Dvs nu sunteti Director General in Ministerul Sanatatii, ci ca sunteti o persoana simpla, care insa are un copil (nu dau un exemplu tragic complet, cu ambii copii cu probleme), cu acesta problema de infertilitate.

Credeti ca asa stand lucrurile, nu ati face totul sa va ajutati copilul, pe langa efortul lui, sa mai faceti si dvs un efort financiar, caci emotional nu aveti cum (nu aveti cum sa simtiti in locul copilului amaraciunea pe care o traieste), sa incercati sa sensibilizati opinia publica, sa nu va placa raspunsurile cu citate din legi, si HG, OG , si alte cele? …refuz sa cred ca nu am dreptate!

Si acum revenind la realitate, iesind din aceasta scurta simulare, care, sunt convinsa (sa fiu oare atata de convinsa?), ca v-a dat fiori … revenind la subiectul nostru, eu ma ofer voluntar sa iau cu mine la “plimbarea” mea la toti medicii, pe holurile spitalelor, din Romania, si chiar si din afara tarii, un membru din echipa Dvs sa stea la cozi cu mine, si sa fie ea/el persoana care sa-si dea cu parerea daca este sau nu o problema cu “raspandire larga in populatie”.

Am sa inchei intrebandu-va , pe o scara de la 1 la 10 , unde trebuie sa ne aflam noi , cuplurile cu probleme de infertilitate , ca sa devenim o problema cu raspandire in populatie ?

cu speranta ,

georgia

N-ar fi bine sa fim sprijiniti de statul roman?