Comments on: Marturii

By: SOS Infertilitatea

SOS Infertilitatea — Fri, 19 Mar 2010 19:51:10 +0000

Myramar, am scris chiar ieri despre asta, e pe prima pagina: http://infertilitate.com/2010/03/18/raspunsul-ms-referitor-la-programul-fiv/

Noi facem tot ce tine de noi, dupa cumse vede. Dar nu totul tine de noi.

By: Myramar

Myramar — Fri, 19 Mar 2010 18:58:23 +0000

… imi poate spune cineva daca se mai aude ceva legat de primul FIV gratuit?….

By: pogo

pogo — Sat, 13 Feb 2010 07:07:49 +0000

offff..de cate ori deschid aceasta rubrica imi vine sa plang de duerere.. caci si noi suntem unul din acele cupluri…cred ca in trei ani am cheltuit peste 4000 E pana acum, pentru tratamente investigatii drumuri dct..operatie..etc..dar calvarul nu s-a terminat..caci din aprilie o voi lua de la capat:
operatie de scoaterea trompelor definitiv, apoi analize ce vor costa peste 1000E si apoi FIV, deci un total de inca 5000 E.

si numai bunul Dumnezeu stie daca vom reusi…
e greu, f greu cu acesta boala numita INFERTILITATE….nu dorim la nimeni sa stie ce inseamna… cate lacrimi au curs pe fata noastra…greu de spus…iar povestea inca nu s-a terminat…

By: SOS Infertilitatea

SOS Infertilitatea — Mon, 01 Feb 2010 17:56:42 +0000

Liliana, o sa iti scriem, suntem interesati de mediatizare, nu ezitam sa vorbim despre infertilitate daca asa ne putem face auziti si putem schimba ceva in Romania in acest domeniu. De alfel, daca te uiti la rubrica “blogroll”, in meniul din dreapta mai jos, am avut multe interventii la radio (pe langa tv, presa scrisa, internet). Iti scriem pe mail, multumim!

By: liliana

liliana — Mon, 01 Feb 2010 16:52:01 +0000

Va scriu cu o rugaminte. stiu ca aveti lucruri mai importante de facut, dar incerc. sunt reporter si lucrez la un documentar despre inferitilitate.rugamintea este daca ati vrea sa-mi impartasiti experientele dvs in incercarea (incercarile)de a avea un copil. asta ar insemna sa ne intilnim si sa stam de vorba. o sa fie un interviu inregistrat, pt ca documentarul e pt Radio Romania Actualitati.
nu e necesar sa folosesc numele. cred ca e greu sa vorbesti despre asta, dar cred ca poate ajuta, mai ales in conditiile in care se tot fac demersuri pt suportarea cheltuielilor tratamentelor de catre stat.
multumesc

By: Alina

Alina — Tue, 12 Jan 2010 17:46:31 +0000

Noi facem parte din categoria cuplurilor cu infertilitate din cauze necunoscute. Eu am 30 de ani si sotul 32. De 8 ani ne luptam cu aceasta boala,am facut si noi o groaza de analize,monitorizari,histeroscopie,histerosalpingografie,electrocauterizare a unei rani pe col,o inseminare nereusita si un FIV reusit, dar nu pana la capat.
Ziua in care am primit prin telefon rezultatul beta HCG-ului a fost cea mai fericita din viata noastra.Au urmat 19 saptamani de vis,in care purtam bluzele si rochiile de graviduta cu o mandrie imensa si in care mergeam periodic la biserica pt. a-i multumi Domnului ca s-a indurat de mine si mi-a daruit cel mai de pret cadou.Sotul meu era in culmea fericirii,a dat petrecere si a anuntat toata familia si toti prietenii ca in sfarsit va fi tatic.M-a rasfatat mult si toata familia s-a implicat in treburile gospodaresti astfel ca eu sa stau cat mai mult in pat si sa protejez minunea cea pretioasa,bulgarasul de aur din pantecul meu.
Dar toate eforturile au fost in zadar.
Intr-o zi de joi,3 sept 2009 au inceput niste dureri usoare in abdomenul inferior si cand am vazut ca nu cedeaza cu nospa in jumatate de ora m-am hotarat sa merg la spital.Cand am ajuns acolo verdictul a fost sec: iminenta de avort si m-au internat.Nu se mai putea face nimic pt.bebelusul meu pt. ca punga era coborata in vagin,colul sra aproape inexistent. Sambata dimineata,vorbeam la tel cu sora mea mai mica care era insarcinata in 9 luni si s-a internat imediat dupa mine si a nascut a doua zi o splendoare de fetita de 3,900 gr pe nume Bianca.In timp ce vb cu ea am stranutat si mi s-a rupt apa.Atunci am stiut ca totul s-a terminat.Simteam ca Dumnezeu m-a parasit, cu toate ca eu am sperat pana in ultima clipa si m-am rugat din suflet sa aiba grija de bebelusul meu pe care tot el mi-l daruise.Adormisem cu carticica de rugaciuni in mana cu o seara inainte si cu lacrimile pe obraz,dar n-a fost sa fie.
Voi sari peste partea cu chiuretajul iminent care nu m-a durut fizic deloc fara sa-mi fi facut vreun fel de anestezie pt. ca eram in stare de soc.
Dupa chiuretaj am cerut sa vad copilul…era mult mai mare decat mi-l imaginasem eu,avea unghii,sprancene conturate,era lung si slab si era baiat,ce-si dorea sotul meu.
Am plans pe el si am strigat cat am putut pana am lesinat si m-au luat asistentele sa ma duca in salon.
Pe hol era sotul meu,venise deja,ne-am luat in brate si am plans mult,plang si acum cand va povestesc.
Au trecut 4 luni si de cate ori inchid ochii il vad,asa mic si neajutorat.
Dar am inceput deja sa-mi fac planuri pentru urmatorul FIV si tot sper ca intr-o buna zi voi tine si eu la piept o mica minune.
Suferim enorm dar speranta ne ajuta sa mergem mai departe,poate ingerashul meu i-mi trimite de acolo din cer un fratior sau o surioara care sa-mi mai aline dorul de el.

By: boboc alina

boboc alina — Sat, 28 Nov 2009 09:27:49 +0000

eu si sotul meu suntem impreuna de 10 ani.ne dorim foarte mult un copil,dar din pacate amandoi avem probleme.eu trompele infundate si sotul cu motilitatea.ca o ironie a sortii toate prietenele si cunostintele noastre au copii sau urmeaza sa aduca pe lume un copil.locuim in cipru .si dupa lungi si costisitoare tratamente am aflat ca pot face fiv la spital aici ,gratuit.datorita asigurarilor medicale.inca mai am o speranta.suntem alaturi de voi si va multumim ca incercati sa faceti ceva si in romania pt a ajuta cuplurile care nu au posibilitati

By: Aniella

Aniella — Fri, 27 Nov 2009 18:47:02 +0000

Salut, am si eu peste 3 luni 27 de ani, sotul are 30…de un an si jumatate ne chinuim sa avem un zambet…un planset in casa…altul decat al nostru de durere… pt ca nu avem alta solutie decat pe cale artificiala…cu toate ca avem amandoi cate o boala cronica incurabila (ar complica o sarcina dar nu atat de mult incat sa fie contraindicata proceerea, sunt in stare 9 luni sa stau la pat) ne dorim din tot sufletul sa avem un sufletel al nostru…am mers si in Ungaria, am luat tot felul de medicamente atat naturiste cat si hormonale si tot nimic…atatea teste ba de ovulatie, ba de sarcina ca sa ni se spuna incercati prin fertilizare sau inseminare…cea mai plauzibila varianta fiind FIV care nu e mai putin de 2500 Euro…bine ca din cele 3 venituri de toata mizeria care le avem, mai bine de jumate din ele merg la stat, ca sa nu ni se deconteze absolut nimic…sincer noi am si abandonat ideea de a mai avea copil…acum speram intr-un miracol la Cel de Sus…doar atat ne-a mai ramas, Speranta…Noi, toti care suntem in aceeasi situatie ne dorim si nu primim…pt alte vile si masini de lux a bugetarilor sunt destule venituri…

By: Lavinia

Lavinia — Tue, 04 Aug 2009 19:21:54 +0000

Va sustin cu tot sufletul.

By: Lavinia B

Lavinia B — Tue, 04 Aug 2009 14:56:17 +0000

Aveam uneori senzatia ca numai eu sunt in situatia de a nu putea avea copii si ca singura nu voi putea face nimic. Dar impreuna,noi, toate cuplurile care avem probleme trebuie sa facem ceva. Eu si sotul meu ne dorim foarte mult un copil insa eu nu am ovulatie din cauza unor probleme cu hipofiza. Din fericire ovulatia se poate induce prin tratament,si chiar am incercat de doua ori, insa fara nici un rezultat. Eu lucrez in invatamant iar sotul la patron iar salariile noastre sunt modeste. Aceste doua incercari ne-au destabilizat total din punct de vedere financiar. Pe langa asta avem de achitat o rata la banca pentru un apartament. De curand mi s-a spus ca ar trebui sa fac FIV in Ungaria insa avand in vedere situatia financiara nici nu pot sa visez la asa ceva. In fiecare zi ma intreb de ce tocmai eu nu pot sa am un copil si stiu ca gresesc in fata lui Dumnezeu prin aceasta intrebare dar dorinta de avea un copil este IMENSA. Statul roman este total insensibil la problema acestor cupluri si se mai mira ca scade natalitatea. In fiecare an, la scoala un de lucrez, scade numarul de copii.In Franta, Germania, Ungaria cuplurile cu probleme sunt ajutate de catre stat pe cand la noi nici medicamentele care te-ar putea ajuta sa ai un copil nu se afla pe lista de medicamente compensate.
Este foarte dureros sa vezi cupluri de varsta ta iesind in parc cu copiii, este foarte dureros sa fii mereu intrebat cand vei avea un copil si tu stii ce probleme ai. Chiar si mama mea care a ramas foarte usor insarcinata cu mine spune ca deja am transformat dorinta de avea un copil intr-o obsesie. Da, este o obsesie, dar oare gresesc ?
Doresc succes tuturor cuplurilor care isi doresc un copil si sper ca strigatul nostru de ajutor sa fie auzit de cine trebuie.

By: infertilitateaesteoboala

infertilitateaesteoboala — Tue, 21 Jul 2009 10:18:21 +0000

Multe felicitari, Maria! Esti, intr-adevar, o mare norocoasa! Sa te bucuri de Luca, numai bine!:)

By: Maria Samoila

Maria Samoila — Sat, 18 Jul 2009 09:41:34 +0000

Pe 23 Aprilie s-a nascut Luca Geo Ionut Samoila, un copil sanatos si vioi. Acum avem 3 luni, gangurim, o certam pe mami daca nu e prin preajma, zambim imaginii din oglinda.
Mami e fericita chiar daca simptomele menopauzei precoce au revenit si tratamentul va reincepe curand.
Mesajul meu este unul singur: SPERATI si nu va pierdeti increderea. Nu conteaza cum vine copilul, natural, invitro, adoptat…nu conteaza cate eforturi depui…bucuria de a fi parinte si implinirea nu o poate inlocui nimic altceva.
Acum cateva zile am intalnit o fosta colega de liceu care in final dupa 6 ani de incercari a adoptat un copil…e fericita iar sora sa geamana se chinuie deja de 2 ani cu tratamente si se pare ca va ajunge la aceeasi solutie.
Mult succes!

By: Sorin

Sorin — Thu, 11 Jun 2009 12:10:38 +0000

Buna,ma numesc Sorin am 35 ani ,sotia 34 .De 12 ani incercam sa avem un copil si inca nu am reusit.Pana acum 4 sarcini pierdute ,una extrauterina ,endometrioza ,multe lacrimi,teste de sarcina nenumarate,zeci de medici,medicamente din strainatate,consultatii in Oradea,Cluj,Debrecen(Ungaria),deocamdata nimic.Neputinta,rusine,handicap,durere.DUMNEZEU sa ne ajute pe toti care NE DORIM UN COPIL,chiar daca statul Roman nu ne ajuta(de 15 ani platim impozite si taxe si nu vrem sa emigram chiar daca am studii superioare si matur in tara nu plec sa imi adun bani pentru tratamente pentru ca -ROMANIA TE IUBESC.

By: maxim elena monica

maxim elena monica — Sat, 09 May 2009 06:12:25 +0000

Mult succes şi putere de a lupta împotriva acestei cumplite boli!

By: silvia

silvia — Thu, 07 May 2009 10:20:59 +0000

Am mai scris pe blog despre mine si problema mea, urmez o terapie la IVI Barcelona si sa nu credeti ca in strainatate e mai usor, dar am incredere ca voi reusi !

Citesc zilnic acest blog si azi am ramas cutremurata de povestea cu sinuciderea de pe prima pagina: Dumnezeu sa o ierte !

Am fost mereu de convingerea ca a merge si la psiholog in aceasta perioada e de mare ajutor, pe mine si pe sotul meu ne-a ajutat .

Nu ezitati sa cereti ajutorul! A merge la psiholog NU e o rusine!!!

By: Dana

Dana — Wed, 06 May 2009 17:30:48 +0000

Subscriu si eu !Luptati impotriva sistemului si a mentalitatii din Romania,daca nu ai copil esti privit ca un paria!
Sa luptati ca lupta va va fi rasplatita!Un copil este o minune!

By: Doncea Elena Areta

Doncea Elena Areta — Wed, 06 May 2009 16:55:52 +0000

Tata este infiat de sora tatalui sau natural, pentru ca aceasta nu a putut sa faca copii. Si-a dorit toata viata acest lucru…. si… in final l-a infiat pe tata la 25 de ani. Imi amintesc, de cand eram mica, cum bunica mea isi revarsa toata dragostea asupra noastra, a mea si a fratelui meu. Ulterior, cand am nascut eu baietelul se uita la el, ca la lumina zilei, il considera Soare!
Asa ca… sunt alaturi de voi dragii mei, va sustin si va doresc mult scucces, multa rabdare su putere!

By: Andreea Radu

Andreea Radu — Wed, 06 May 2009 16:15:39 +0000

Mult succes şi putere de a lupta împotriva acestei cumplite boli!

By: Andreea

Andreea — Wed, 06 May 2009 16:14:31 +0000

Va sustin si eu

By: iacob lidia

iacob lidia — Wed, 06 May 2009 16:13:24 +0000

sunt si eu alaturi de voi…sa va ajute dumnezeu pe cei care inca nu va bucurati de ganguritul unui copilas, eu am un baietel de 1 an si jumatate si anul asta fac 30ani iar sotul face peste 2 saptamani 34. La baiat nu au fost probleme, speram si pe viitor sa nu fie pentru peste vreo 2 ani ne mai dorim o fetita….doamne ajuta tuturor

By: Nicola

Nicola — Wed, 06 May 2009 16:12:41 +0000

Un subiect delicat care doare mai presus de orice. Sustin aceasta initiativa! Dumnezeu sa va protejeze si sa daruiasca prunci la toata lumea!

By: Carla

Carla — Wed, 06 May 2009 16:10:52 +0000

Am o prietena care nu poate face copii. A avut pana acum 2 sarcini extrauterine. Acum a facut o inseminare si nu i-a reusit. A ramas si cu datorii, si cu visul neimplinit.

By: iulia

iulia — Wed, 06 May 2009 16:08:36 +0000

Sustin aceasta campanie…felicitari pentru aceasta initiativa

By: alexandra

alexandra — Wed, 06 May 2009 16:07:26 +0000

buna, si eu sustin aceasta cauza … trebuie ajutati toti cei care nu pot avea copii haideti sa dam cu totii o mana de ajutor

By: ramona

ramona — Wed, 06 May 2009 16:03:18 +0000

Va felicit pentru initiativa. Va sustinem cu drag. DOamne ajuta sa fie bine.

By: ralu

ralu — Wed, 06 May 2009 10:04:38 +0000

sustin si eu campania

By: Mona

Mona — Wed, 06 May 2009 10:01:41 +0000

Buna, sustin din tot sufletul aceasta cauza, este ingrozitor sa nu poti sa ai ceea ce iti doresti cel mai mult in viata asta – un “ingeras”. Si eu am trecut prin multe incercari pana sa reusesc sa port in burtica aceasta binecuvantare dar am fost o norocoasa… multe alte femei nu au norocul meu… Sunt alaturi de voi, fiti tari si nu abandonati ….

By: ioana

ioana — Mon, 04 May 2009 14:39:57 +0000

Sunt cu sufletul alaturi de voi, stiu prin ce treceti pt ca si noi un an si jumatate am stat cu frica in suflet ca nu avem alta sansa sa avem un bebe decat prin FIV. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa raman natural, dar am sa sustin mereu orice demers posibil pt a se face ceva in tara asta si pentru cuplurile care trebuie sa ajunga la FIV

By: Mona

Mona — Mon, 27 Apr 2009 13:10:53 +0000

Buna,
Sunt printre sustinatoarele ” Infertilitatea este o boala”.
Am citit postarile voastre si gasesc ca sunteti mult prea delicate cu autoritatile.
Sa le fie rusine domnilor burtosi de la conducere.
Cred ca foarte putini alesi ai nostri au dorit sa ajunga la conducere pentru a face ceva pentru populatie. Fiecare isi vede interesul sa se imbogateasca.
Zic si eu , daca nu am dreptate, cer iertare.
Este inaceptabil si intolerabil ca in Romania anului 2009, cand natalitatea a scazut drastic, sa nu se faca ceva pentru cuplurile care au aceasta problema .
Nimeni nu vorbeste aici de DIVORTURILE generate de aceste probleme ( lipsa banilor pt tratamente, certurile, implicatiile psihologice asupra partenerilor si a celor din jur).

Multa bafta tuturor.

By: Alina

Alina — Wed, 22 Apr 2009 20:19:22 +0000

ma numar si eu printre sustinatoarele acestei campanii, in masura posibilitatilor (am semnat petitia impreuna cu cat mai multe persoane: familie, prieteni, colegi, am postat bannerul pe blogul meu personal si urmaresc cu interes si reguralitate postarile pe acest site)…
de asemenea, impartasesc aceeasi problema expusa aici: impreuna cu sotul meu ne luptam de 6 ani sa avem un copilas. povestea noastra seamana cu zecile postate aici: in urma nenumaratelor investigatii medicale, se pare ca sufar de o afectiune a trompelor si solutia pentru a ne realiza visul de a deveni parinti ramane FIV.
ca orice femeie in aceasta situatie, simt ca am ajuns cateodata la capatul puterilor (2 laparoscopii, injectii pentru impermeabilizare, tratamente, consultatii, doctori, pareri care mai mereu difera, timp care trece cateodata mult prea repede si alta data mult prea greu, de bani nici nu mai vorbesc, nervi si rabdare de fier, presiunea celor din jur care te tot intreaba “pe cand si voi un copilas?” -avem 33, respectiv 35 de ani- si cate si mai cate).
desigur ca am luat in calcul si varianta adoptiei, dar inca mai sper ca am sa pot privi in ochii copilului mei si am sa regasesc in ei pe cei ai sotului. desigur, ne pregatim pentru prima incercare, dar nimeni nu poate sti daca vom reusi din prima.
nici nu stiu cum sa va felicit pentru aceasta initiativa. in situatia noastra orice gest de acest gen inseamna inca o speranta si inca un motiv de a privi inainte. pentru ca daca peste toate iti faci putere sa treci, problema banilor ramane din nefericire cel mai mare dintre obstacole. ar fi o mare presiune in minus daca ne-am alinia si noi politicilor europene, mai ales ca infertilitatea ia amploare la noi in tara (in spitalele si clinicile in care am fost, am intalnit cu o multime de cazuri asemanatoare cu al meu) si natalitatea scade ingrijorator… ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ar trebui sa simtim mai ales la nevoie efectul cotizatiilor platite la casa de sanatate…
sunt atat de multe de spus despre acest subiect, despre aceasta lupta titanica! felicitari si succes tuturor!

By: nicoleta

nicoleta — Wed, 22 Apr 2009 18:47:57 +0000

sintem si noi un cuplu de 30, respectiv 33 ani, iar de doi ani incercam si noi sa avem un bebe, pe care ni-l dorim ff mult. locuim in paris, am inceput sa facem toate analizele si supriza: sperma sotului nu este de foarte buna calitate, asa ca ne-am indreptat spre in vitro. sintem in stadiu de analize. aici statul francez iti face patru fertilizari in vitro gratis, asteptam ca asigurarea medicala sa-si dea acordul si speram ca va fi bine. ar trebui si statul roman sa faca la fel, pentru cuplurile infertile. am o sansa ca sint aici si nu mai duc si grija banilor. succes tuturor si mult curaj!

By: corinuka

corinuka — Tue, 21 Apr 2009 12:04:45 +0000

felicitari pentru initierea acestui site si sa reusim, sa nu ramana la stadiul de initiativa, proiect, vis….
am 35 de ani si din septembrie 2007 am inceput sa bat drumul la medici…analize, stimulari, monitorizari, ecografe, tratamente…si bebele tot nu vine…
am inceput cu HSG, am facut analize hormonale, analize de secretie, stimulari ale ovulatiei….au iesit toate mai mult sau mai putin bune, am urmat tratamentul recomandat pana cand, la repetare analizelor, acestea au iesit bine…am incercat si procedeul de IA, de 4 ori chiar, cu doctori diferiti, dar fara un rezultat pozitiv…
in ceea ce priveste spermograma, am avut diverse surprize, ba ieseau 4 milioane, ba 80, ba 1 milion jumate…am pierdut o gramada de timp bazandu-ne pe niste analize care probabil nu erau bune…nu stiu ce sa mai fac, ce sa mai cred si in cine sa am incredere….
acum am luat o pauza (de parca am avea timp!) si ne limitam doar la niste vitamine….si asteptam….ni s-a recomandat sa incercam FIV…probabil acolo vom ajunge…..
sper din suflet ca ceea ce ne dorim, un bebelus, sa se implineasca cat mai curand si sa ne auda si sa ne ajute si e noi cineva….
Doamne ajuta!
corinuka

By: Robertha

Robertha — Thu, 16 Apr 2009 09:44:08 +0000

Nu pot decat sa felicit aceasta initiativa.
Suntem un cuplu de 34 si respectiv 33 de ani; nu va lasati inselati, sotul meu este mai tanar. Pana acum 2 ani, habar nu aveam ca infertilitatea este o boala, mai ales ca eu am ramas insarcinata in primii ani de casnicie, dar din pacate, am pierdut ambele sarcini. Apoi speram luna de luna…si degeaba. Medicii din orasul meu de provincie, care nu stiu ce inseamna infertilitate, nu-mi spuneau decat “esti tanara, mai ai timp”…Si uite asa anii au trecut peste noi, dar pana la urma am luat initiativa si am luat calea medicilor din capitala noastra draga. Din pacate, in ciuda renumelui, am dat peste un medic, care nu si-a dat interesul. Nu vroia decat sa ma vada la FIV. dar cum Dumnezeu nu ne paraseste niciodata, am reusit sa gasesc un medic, care a vazut dincolo de analize si de o histerosalpingografie, buna se pare in aparenta si care m-a programat pentru histeroscopie suspectand o insuficienta tubara. Ar fi una din problemele noastre. Cealalta ar fi de ordin masculin, sotul meu fiind diagnosticat cu oligoteratoastenospermie severa, si de data asta soarta a fost de partea noastra, gasind un medic, care ne-a recomandat tratament pentru asta; cam costisitor, undeva la 1400 lei pe luna. Dar am reusit sa o facem si pe asta si se pare ca spermograma s-a imbunatatit considerabil. Si la noi s-a pus problema FIV-ului, numai ca ma rog mereu bunului Dumnezeu sa ne ajute, nu numai pe mine ci pe toate fetele aflate in aceasta situatie, pentru ca stiu ce inseamna durerea de a vedea in jurul tau copii, carucioare, gravidute. Femeile gravide au o stralucire aparte, radiaza dragoste, intelegere, liniste….Si atunci eu cum sa nu ma gandesc de ce mie mi-a fost data cumpana asta?
Poate strigatul nostru de ajutor va sensibiliza autoritatile si ne vor ajuta cumva. Prin tratamente decontate de CAS, prin proceduri gratuite; pentru ca noi nu am vrut sa fim aici, ne-am dorit sa fim femei care sa-si tina pruncii in brate, sa ii vedem crescand, sa ne bucuram de rodul dragostei noastre.
Dumnezeu sa ne ajute!

By: Aby

Aby — Wed, 15 Apr 2009 20:37:50 +0000

Felicitari pentru initiativa!
Am citit toate mesajele de pana acum. Cred ca mi-am plans jumatate din lacrimile mele. Ma regasesc in fiecare postare de mai sus.
Amandoi avem 30 de ani si ne dorim copilasi de trei ani.
In acest timp, mi-am vazut toate rudele si prietenele insarcinate si am plans infundat de fiecare data. Nu mai spun ca ma innebuneste si pe mine intrebarea: “Voi ce asteptati sa faceti un copil?”. Nu mai pot vedea carucioare, nu mai pot merge in parc, nu mai pot iesi linistita pe strada de teama ca voi fi agresata de aceeasi intrebare care ma ucide de fiecare data.
Pana sa descopar forumurile de infertilitate, aveam impresia ca sunt singura careia i se intampla asta, ma invinovateam, ma uram. Ajunsesem se studiez pe ascuns femeile care tineau de mana un copil si sa ma intreb in gand: “Oare de cate zile are ciclul?”, “In ce zi ovuleaza?” si tot felul de aiureli. Simteam ca o iau razna. Teste peste teste, le faceam cam la 10 zile de la ovulatie…
Dupa un an si ceva de incercari am mers la medic: analize, echografii, spermograma. Pana acum problema s-a descoperit a fi la sot: oligoastenospermie severa. A fost un soc, eram sigura ca eu am ceva. Aveam cicluri lungi, de 35 de zile, insa regulate. Mai am investigatii de facut la mine: HSG, histeroscopie… Off.
Se pare ca tot spre FIV ne indreptam si ma gandesc cu groaza de unde vom scoate atatia bani, avem deja credite pentru altele si abia facem fata cu ele.
Avea cineva dreptate mai sus, in loc sa ne bucuram de tinerete, ne-o scaldam in lacrimi.
Cateodata simt ca nu mai pot, efectiv nu mai pot…
Ma rog mereu la Dumnezeu si astept o minune, sa nu trebuiasca sa fac FIV.
Va rog sa aveti incredere in Dumnezeu si sa cititi Acatistul Sfintilor Ioachim si Ana.
Dumnezeu sa ne ajute.

By: silvia

silvia — Wed, 15 Apr 2009 14:18:47 +0000

Am citit cu interes aproape tot ce s-a scris aici , eu am inceput procedura la IVI Barcelona , protocolul e cam la fel (se face in plus determinarea cariotipului) , ce e diferit aici e ca in momentul in care iei legatura cu clinica imediat ti-au facut programare cu psihologul clinicii, apoi ginecologul samd. Din pacate, citesc si sunt uimita ca doctorii din Romania nu se gandesc in primul rand la psihicul viitorilor parinti !
Un alt lucru trist pe care vreau sa-l subliniez e ca se expoateaza mult nefericirea unor familii , costurile tratamentelor de fertilitate e un lux in toata lumea. Spunea cineva mai sus nu te poate intelege decat o persoana care a trecut sau trece prin cosmarul infertilitatii: platesti contravaloarea facturii, platesti de fiecare data cand dai explicatii celor care te intreaba de ce nu faci si tu un copil , platesti cu toate durerile ce insotesc procedura si mai ales platesti cu multa durere ca nu poti avea copii in mod normal !

By: gina

gina — Mon, 06 Apr 2009 06:03:02 +0000

V-am gasit de citeva zile de cind am inceput din nou sa intru pe net, am avut citeva luni in care am renuntat la tot: si la net si la doctori si poate un pic si la speranta, dar mi-am revenit. acum am gasit un alt medic si o luam da la capat FIV am vb la banca de imprumut si incepem treaba. Am si eu o intrebare. Marturii despre doctori sunt multe si pro si contra, voi ati avut probleme in a gasi unul bun? ca mie mai intii imi comunicau ca o sa ma coste tare mult, e drept ca trebuia sa stiu, dar e atit de greu sa disculti cu un om despre problema si apoi despre pret. Pentru ca oricum cine trece prin asta stie ca ar plati si ce nu are pentru bucuria de a isi tine copilul in brate.

By: ADRIANA

ADRIANA — Sun, 05 Apr 2009 16:59:09 +0000

Buna ziua!Recent am aflat despre acest blog si laud initiativa dumneavoastra…Legat de acest lucru citeam un articol pe net referitor la o clinica din Oxford- Marea Britanie care pe langa FIV mai realizeaza si IVM(in vitro maturisation), adica ovulele sunt prelevate fara a se face tratament anterior si maturizate in stare asistata in eprubeta dupa care implantate.Costul acestei operatiuni spre deosebire de FIV ar fi mai redus(s-ar elimina costul tratamentului de stimulare).Un alt avantaj al acestei proceduri ar fi acela ca se elimina riscul ca in urma tratamentului de stimulare pacientele sa raman permanent cu acest sindrom de stimulare ovariana.In ceea ce ma priveste ..consider ca mi s-ar potrivi mai bine acest procedeu denumit IVM(in vitro maturisation) deoarece eu nu pot urma tratamente hormonale de nici un fel( am suferit in trecut de tromboflebita cauzate de contraceptive, motiv pentru care orice tratament hormonal imi este interzis).Avand in vedere ca la varsta de 18 ani mi s-a extirpat ovarul stang..sansele mele de a ramane insarcinata pe cale naturala sunt cam 50%(adica o data la 2 luni cand ovuleaza ovarul ramas).O astfel de procedura ar costa in Marea Britanie cam 5000 euro.Aveti aici un mic articol despre rezultatele obtinute la aceasta clinica http://www.oxfordradcliffe.nhs.uk/news/newsrecords/0710/071025ivm.aspx
http://www.kids-shop.ro/articol_846_Noua-tehnica-de-fertilizare-in-vitro.htm
In speranta ca toate ne vom putea bucura de mangaierea si atingerea propriului nostru copil( fie ca este conceput pe cale naturala, asistata, cu ajutorul bancii de ovule, sperma etc) va urez multa sanatate si noroc!

By: Adi

Adi — Mon, 16 Mar 2009 12:31:25 +0000

Si noi facem parte dintre cuplurile care se confrunta cu problema infertilitatii. Ajunsi la 29-30 ani, dupa ce an dupa an, am urmarit sa ne asiguram o situatie cat mai stabila posibil astfel incat sa putem sa oferim conditii cat mai bune de viata unui copil, am aflat ca incercarile noastre de a avea copii esuau din cauza oligospermiei severe. Nimic din viata noastra n-ar fi indicat ca am fi avut vreo problema; nici eu, nici sotul meu n-am avut niciun fel de probleme de sanatate, iar abuzuri nu facem: nu fumam, nu bem, avem o viata ordonata. Ne-am confruntat insa cu mult stres la job. Eu am acum 30 de ani; am facut deja 5 inseminari si astept cu infrigurare rezultatul ultimei inseminari si ma gandesc in fiecare moment ca sunt la un pas numai fie de o mare bucurie, fie de o noua dezamagire. Din august, anul trecut, am descoperit problema si de atunci fiecare luna din viata noastra este organizata in functie de ce mai trebuie sa facem pentru a obtine ceea ce ne dorim cel mai mult. Si suntem deschisi sa facem tot ce este medical posibil ca sa avem copilul nostru (si pe care sa ni-l permitem financiar).

By: nicob

nicob — Fri, 13 Mar 2009 20:51:18 +0000

Sa dea DOMNUL sa devenim cu totii parinti!
Si sa ne auda si sa se implice autoritatile in rezolvarea problemelor noastre.
Suntem un alt cuplu care are probleme de infertilitate. Endometrioza.Pe langa problemele financiare ne confruntam cu problemele psihice. Dupa o laparo reusita din punctul medicilor de vedere, extirpare de chisturi ovariene bilaterale, o histeroscopie reusita, o stenoza rezolvata, ni s-a recomandat FIV direct din cauza endometriozei. Si ne-am oprit! Din pacate sumele pentru FIV sunt fff mari, medicamentele costa fff mult. Oare autoritatile noastre stiu ca acesta boala alaturi de stres domina acest secol? Oare nu ar trebui sa se faca ceva in acest sens? Nu mai spun cum sunt tratate persoanele care sufera de endometrioza! De cate ori mi-a fost rau si am stat la servici neputand sa imi iau o zi de concediu medical! Deoarece in Romania endometrioza nu e o boala grava!

By: Ana Maria Soare

Ana Maria Soare — Fri, 13 Mar 2009 09:30:48 +0000

Si noi facem parte din cei care se lupta cu infertilitatea, suntem un cuplu oligo. Analize lunare, tratamente costisitoare, care ne-au adus dezechilibru financiar si psihic. A trecut 1 an si jumatate de la prima spermograma proasta, un an si jumatate de chin, si nu trece o zi in care sa nu ma gandesc la copil, la un copil, al nostru. Nu am ajuns inca la IA sau la FIV, momentan sunt scumpe pentru posibilitatile noastre.
Inferilitatea este o boala, o boala fizica si sufleteasca in acelasi timp. Avem nevoie de ajutor si de sprijin, de implicarea autoritatilor.

By: roxana

roxana — Mon, 09 Mar 2009 20:46:41 +0000

semnez si eu “condica” alaturi de voi…
eu am deja 33 de ani, si ma lupt cu infertilitatea de 8 ani. “sterilitate primara” si “endometrioza”, 2 laparoscopii, insemnirari, ani intregi de stimulari, 2 ture de menopauza indusa de diphereline. fiv inca nu am facut din lipsa de bani, dar si din cauza faptului ca nu sunt sigura ca organismul meu ar mai rezista. singurul lucru bun care a iesit din toata povestea asta e fetita mea, pe care am adoptat’o in urma cu 3 ani.
sansele mele sunt aproape nule, dar totusi nu mi’am pierdut speranta ca voi reusi la un moment dat sa ii fac fetitei mele o surioara sau un fratior…

By: corina padureanu

corina padureanu — Fri, 27 Feb 2009 20:26:16 +0000

Ma numar si eu printre persoanele afectate de aceasta boala, am trecut deja printr-un FIV, acum ne indreptam spre al doilea. Va sustin si va felicit pentru demersurile voastre.

By: infertilitateaesteoboala

infertilitateaesteoboala — Fri, 27 Feb 2009 12:58:38 +0000

Elena, multumim pentru intelegere, ne-am dori ca toti cei care au initial ideea ca noi ne-am omori(!!) embrionii/copiii sa fie capabili sa accepte ca se insala.

Cat despre pus in locul celuilat, da, e greu de imaginat pentru o persoana care nu se confrunta cu infertiliatea (categorie din care banuiesc ca faceti parte). Dar incercati un alt scenariu: fiul/fiica dvs. constata ca nu poate avea copii in mod natural (este o varianta pe care trebuie sa o luati in serios, un cuplu din sase are probleme in a concepe, deci statistic scenariul asta e credibil) – copilul dvs. deci isi da seama ca singura sansa de a va face bunica este reproducerea asistata. Sprijinul medicilor. Ce faceti in acest caz?

By: Elena

Elena — Fri, 27 Feb 2009 12:51:10 +0000

Ai dreptate, Loredana, nu este bine sa judeci pentru ca se poate intoarce impotriva ta mai devreme sau mai tarziu. Este usor sa critici, mai greu este sa te pui in locul celuilalt, sa-i intelegi durerea. Eu cred ca pot sa o inteleg, de aceea am scris cu jena si cu teama ca sa nu supar pe cineva. Nu am vrut sa judec, nicidecum, mi-e teama sa judec,ci doar sa spun ce ma sperie la aceste tehnici de reproducere asistata.

Va doresc tuturor copilasi frumosi si sanatosi si sa va bucurati de ei!

By: Camelia

Camelia — Fri, 27 Feb 2009 12:50:18 +0000

Elena, poate te va ajuta raspunsul meu.
Eu am 1 copil si am si embrioni congelati. Ii voi transfera pe toti, Dumnezeu decide cati vor ramane cu noi.
Frica mea cea mare este sa nu fie un rezultat negativ, nu ca voi avea prea multi copii.
Eu cred ca daca ai ajuns sa apelezi la FIV, care nu e deloc distractiv(bani multi, injectii la ore fixe, cozi la cabinete etc.) iubesti prea mult copiii ca sa te gandesti ca am unul, gata, restul nu-mi mai trebuie.

By: Loredana

Loredana — Fri, 27 Feb 2009 11:03:10 +0000

Ar fi minunat daca as obtine mai multi embrioni. Categoric i-as transfera toti in“copilasi“:)in burtica mea pe rand. Elena, recunosc , nu am studiat f mult aspectul religios si sunt de acord ca poate platesc tribut pt greselile mele sau ale familiei sau ale cui or mai fi dar, viata este o lupta, nu pot sta cu mainile in san, rugandu-ma doar la Dumnezeu. Sunt o buna crestina, altruista, dar sunt si f realista. Nu ma indoiesc ca Dumnezeu exista dar prefer sa ma rog si in acelasi timp sa fac tot ce tine de mine sub orice forma sa obtin un bebe sau mai multi. Si iti mai spun ceva f sigur..“niciodata sa nu judeci pe nimeni pt ca nu vei intelege un lucru decat daca te confrunti personal cu el si mai ales se poate intoarce oricand impotriva ta direct sau indirect..asta ti-o spun din proprie experienta“.

By: pufy

pufy — Fri, 27 Feb 2009 10:16:06 +0000

Elena , eu sincer ,daca as reusi sa fac un copil cu primul embrion transerat si as mai avea embrioni nu as ezita sa-i transfer si pe ceilalti,am fi foarte fericiti sa avem mai multi copii.Nu as putea sa-i dau uitarii.

By: Elena

Elena — Fri, 27 Feb 2009 09:59:59 +0000

Multumesc frumos pentru raspuns. Consider ca ati dat dovada de respect permitand mesajului meu sa apara pe blog. Nu am vrut si nu vreau sa supar sau sa jignesc pe cineva, mesajul nu l-am scris pe un ton incisiv, de atac, ci am vrut sa-mi exprim umila mea parere in legatura cu acest subiect.

Din raspunsul pe care mi l-ati dat, am aflat lucruri pe care marturisesc ca nu le stiam si poate ca este adevarat ce mi-a raspuns Diana, ca este greu sa adopti un copil. Intr-adevar, eu am vorbit la nivel teoretic, ipotetic.

Sunt de acord cu ce mi-ati scris…ca pierderile in cazul conceptiilor naturale sunt numeric egale cu cele din conceptiile pe cale artificiale.

Raman totusi cu o intrebare. Mi-ati scris urmatorul lucru : “In cazul in care raman embrioni evolutivi, acestia se congeleaza in vederea unei implantari ulterioare.” Ce se intampla cu acesti embrioni, ce face efectiv un cuplu daca primul embrion care a fost implantat reuseste si sarcina se produce? Am ramas cu aceasta nedumerire. Mi-as dori, in masura timpului dvs liber, sa-mi dati un raspuns. Sincer, de acest lucru ma tem, ca acesti embrioni, care eu cred ca sunt fiinte umane si ei, conform ideii ca viata umana exista de la zamislire, ar putea fi aruncati, uitati pana cand mor. Si nu mor niste celule, mor fiinte umane in devenire. Lucrul acesta ma ingrozeste, va spun sincer.

Va dorsc toate cele bune si mult ajutor in toate!

By: Madalina

Madalina — Thu, 26 Feb 2009 13:43:37 +0000

Buna ziua,
sunt in aceeasi situatie cu dvs., eu 27 de ani sotul 30, sotul meu a fost diagnosticat cu azoospermie,a facut punctie testiculara ,i-am congelat spermatozoizii,urmeaza tratament pentru FIV si bani in sine pentru procedura FIV .Nu am bani pentru FIV iar acest lucru ar trebui sa il vada si autoritatile .
Ne dorim foarte tare un copil!

By: Diana

Diana — Thu, 26 Feb 2009 12:01:31 +0000

Dna Elena,
ati incercat sa adoptati sau vorbiti pur ipotetic? Stiti cat de greu se gasesc copii adoptabili in ziua de azi? Ce cozi sunt si cu ce “interventii” sunt necesare pentru a gasi un copil. A, si spagi. Da, spagi.
Statul prefera sa-i tina pana la varsta de x ani acolo, poate-poate naturala se razgandeste. Dupa ce ca sunt putini nici acei putini nu sunt adoptabili.
Cine reuseste sa se “invarta” ii ia direct din spital, desi conform legii nu este legal.

Carti putem scrie toti, asta nu da valoare de adevar parerilor noastre.