Stiinta a ajuns foarte departe si exista medici care va inteleg si stiu cum sa va ajute.
SOS Infertilitatea: Stimata doamna Laura Dracea, sunteti medic primar in obstetrica-ginecologie, doctor in stiinte medicale, sef de lucrari (lector) la Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti, Clinica Panait Sarbu. Ati fost timp de zece ani (1999-2009) Coordonator al Departamentului de Reproducere Umana Asistata al Clinicii Panait Sarbu; in prezent ati intrerupt activitatea la Departamentul RUA din spital, dar continuati sa va ocupati de activitatea academica (postul universitar). Din 2007 sunteti director medical la Clinica de Fertilitate Gynera.
Va multumim pentru disponibilitatea de a va adresa virtual cititorilor nostri – in cea mai mare parte, cupluri afectate de infertilitate. De cat timp practicati procedura fertilizare in vitro si cu ce rezultate?
Dr. Laura Dracea: M-am ocupat in mod deosebit de problemele de infertilitate si am efectuat tratamente de reproducere asistata (inseminari artificiale) inca din 1996. Intre 1998 – 2000 am efectuat mai multe stagii de specializare in fertilizare in vitro in SUA, Israel, Franta si am contribuit la infiintarea Departamentului de Reproducere Umana Asistata al Clinicii Panait Sarbu in 1999. Inca de la infiintare, Clinica Panait Sarbu a fost dotata cu aparatura de ultima generatie la acea vreme si s-au efectuat majoritatea tehnicilor de reproducere asistata (fertilizare in vitro, ICSI, assisted hatching, congelare de sperma si embrioni). In primii cinci ani, au fost tratate in Clinica peste 1000 cupluri, pentru ca ulterior numarul acestora sa creasca foarte mult. In ultimii doi ani, au fost peste 700 de proceduri FIV anual. In acest interval, rata de sarcini s-a mentinut constant peste 34 %, ceea ce a situat Clinica Panait Sarbu la nivelul celor mai performante clinici de fertilitate la nivel mondial.
La sfarsitul anului 2007 am inceput procedurile de reproducere asistata si in Clinica de Fertilitate Gynera unde, datorita dotarii cu sistem de incubatie adecvat cultivarii extinse a embrionilor si altor tehnologii foarte recente, am abordat si alte tehnici – cultivarea la stadiul de blastocist, vitrificarea blastocistilor, P-ICSI etc. Rezultatele au fost spectaculoase inca din primul an, rata de sarcini cu blastocisti fiind de peste 60 % dupa primele 150 proceduri. In ceea ce priveste inseminarile artificiale, numarul este mult mai mare. Rata de succes este la nivelul mondial actual (10 -12 %), iar numarul copiilor nascuti dupa IA este de ordinul sutelor, fara a avea o statistica precisa.
.
SOSI: Ne-ati putea spune care sunt preturile actuale pentru procedurile inseminare artificiala si FIV in cadrul clinicilor unde practicati?
Dr. L. D.: In Clinica Panait Sarbu pretul a ramas in ultimii 5 ani acelasi – IA 200 RON, FIV 1400 Euro, la care se adauga medicatia. In Clinica de Fertilitate Gynera – IA 400 RON, FIV 2400 Euro (inclusiv cultivarea la blastocisti), ICSI 400 Euro . Se adauga medicatia de stimulare.
.
SOSI: Indubitabil, fiecare reusita prin fertilizare in vitro este un miracol. Aveti insa un “caz deosebit”, care v-a ramas in memorie si pe care l-ati putea povesti pe scurt pentru cititorii nostri?
Dr. L. D.: Un caz pe care il dau uneori exemplu persoanelor care isi pierd speranta este cel al unei paciente de 33 ani, fara sarcini in antecedente, cu ciclu regulat, dar cu valori hormonale foarte modificate (FSH 35 – 40 UI/ml in ziua 3, valori persistente in ultimii 3 ani). Nu a reactionat la medicatia de stimulare la primul ciclu de tratament. A doua oara am obtinut un ovocit care s-a fertilizat, dar nu a ramas insarcinata. In final a efectuat FIV cu ovule de la o donatoare si a nascut un copil. Dupa nastere i-am prescris un tratament de substitutie hormonala pe care l-a intrerupt dupa 2 luni. La 5 luni de la cezariana, a ramas spontan insarcinata si apoi a nascut al doilea copil. In prezent, dupa cativa ani de la a doua nastere, are valori hormonale normale. Este un caz care reflecta foarte bine cat este de dificil de a intelege toate mecanismele fertilitatii si cate necunoscute exista. Pe de alta parte, poate sa ne incurajeze sa nu ne pierdem speranta nici dupa mai multe nereusite.
.
SOSI: Tineti legatura cu unele dintre cuplurile pe care le-ati tratat? Ce simtiti cand vedeti cum cresc copiii pe care ii stiti de pe vremea cand erau la stadiul de doua celule?
Dr. L. D.: Multe cupluri au si uitat cat de greu a fost si isi vad de viata lor fara sa se mai uite in urma. Exista insa si pacienti care imi trimit regulat poze cu copiii, vin in vizita cu ei sau trimit cel putin felicitari de sarbatori. Trebuie sa recunosc ca nu pot descrie sentimentul pe care il am vazand acesti copii si vazand cum au inflorit si cum radiaza de fericire persoane care nu demult erau in pragul deznadejdii. Este cea mai mare satisfactie pe care o poti avea cand te ocupi de acest domeniu. Chiar daca pacientii nu realizeaza, eu si echipa cu care lucrez ne implicam foarte mult emotional in ceea ce facem si suferim cand lucrurile nu merg bine, desi am facut tot ce s-a putut. Cu totii ne bucuram la fiecare sarcina care se confirma si ne este foarte drag “Albumul de familie” cu pozele copiilor “nostri”.
.
SOSI: In ultimul timp, indeosebi gratie internetului, accesul la informatiile despre infertilitate si tehnicile de reproducere asistata medical s-a democratizat. Aveti pacienti care, fara a avea o formatie medicala, stiu multe, chiar foarte multe, despre cauze, efecte, proceduri etc.? Sunt mai usor sau mai greu de tratat astfel de pacienti? Exista un risc mare ca, prin studiu individual, pacientii sa isi faca pareri preconcepute asupra problemei lor de infertilitate?
Dr. L. D.: Ati atins o problema foarte sensibila. Exista, intr-adevar, multi pacienti care au informatii din diverse surse si, in unele cazuri, aceasta poate usura explicarea procedurilor. Uneori, au informatii foarte avansate, de ultima ora, de pe site-uri specializate si acest lucru ma impresioneaza. Din pacate, de cele mai multe ori, aceste informatii le genereaza idei preconcepute si tendinta de a face comparatii cu situatia altor cupluri. De regula, pacientii nu se gandesc la faptul ca fiecare persoana este unica, are o anumita varsta, anumite probleme, diferite antecedente obstetricale sau infectioase si un anumit partener, la randul lui cu un anumit istoric. Rezultatele difera mult in situatii diferite. Pe de alta parte, domeniul fertilitatii este incomplet cunoscut, multe probleme nu pot fi diagnosticate sau tratate si specialistii nu sunt nici ei de acord intre ei in multe privinte. De ani de zile exista controverse in lumea stiintifica internationala si nici macar parerea unui specialist nu e neaparat impartasita de altul. Ce sa mai vorbim de informatiile neprofesionale?!
.
SOSI: Acum un an, in aprilie 2008, am adresat, la nivel individual, cateva zeci de petitii Ministerului Sanatatii, in care semnalam gravitatea fenomenului infertilitatii in Romania si intrebam de ce statul roman nu acorda sprijin cetatenilor sai. Raspunsul oficial, semnat de catre directorul general din Ministerul Sanatatii, dr. Adrian Pana, afirma negru pe alb ca procedurile de reproducere umana asistata medical nu sunt incluse in programele nationale de sanatate deoarece «potrivit Art. 45, Titlul II din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, acestea reprezinta un ansamblu de actiuni organizate în scopul evaluarii, prevenirii, tratamentului si controlului bolilor cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei, iar infertilitatea nu reprezinta o afectiune cu o raspandire larga in populatie». Ca medic specialist in infertilitate si aflat in contact direct cu pacientii, cum apreciati aceasta afirmatie? Chiar nu este infertilitatea o boala cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei? Chiar sa nu fie infertilitatea o afectiune frecventa in randul cuplurilor de varsta reproductiva? Chiar sa fie aceste asa-zise argumente o justificare pentru neincluderea fertilizarii in vitro in programele nationale de sanatate?
Dr. L. D.: Statisticile mondiale arata ca infertilitatea afecteaza 15 – 18 % din populatia aflata la varsta fertila, ceea ce este foarte mult. Statisticile romanesti, din cate stiu, sunt mai vechi, dar arata cam la fel. Tendinta actuala este de crestere a varstei la care cuplurile isi propun sa aiba copii ceea ce implica automat o scadere a fertilitatii. Stilul de viata modern contribuie si el la reducerea fertilitatii si nici cu natalitatea nu stam prea bine. Greseala majora pe care o fac multi este ca nu considera infertilitatea o boala. Aparent, se poate adopta un copil, se poate trai fara copii si sanatatea nu are de suferit. Ceea ce nu stiu cei care nu se lovesc de aceste lucruri este ca persoanele care isi doresc mult un copil si nu il pot avea sunt afectate major si marcate atat la nivel psihologic cat si psiho-somatic. Statisticile actuale arata minim 20 % depresii adevarate dupa tratamente FIV nereusite, iar nivelul de stres constatat este similar cu cel determinat de afectiunile maligne (cancere). Gravitatea consta si in faptul ca problema se intinde pe o perioada mare de timp, ceea ce o accentueaza si mai mult. In tot acest timp, este afectata viata de cuplu, relatia cu restul familiei (parinti), cu prietenii care au copii, cu colegii de serviciu. Absentele de la serviciu sunt multe, iar randamentul mult mai scazut. Ce alte argumente ar mai trebui pentru a considera infertilitatea o boala si inca una cu impact social si economic? In Europa se acopera de catre asigurarile medicale 3, 4 sau chiar 6 cicluri FIV. In Israel acest numar este nelimitat pana la 2 copii nascuti. La noi, nici investigatiile si nici tratamentele simple pentru fertilitate nu sunt subventionate. Pe langa stresul procedurii, se adauga si stresul financiar care determina, de multe ori, intreruperea prematura a tratamentului.
.
SOSI: De curand, in urma campaniei desfasurate de Grupul de Initiativa “SOS Infertilitatea”, a inceput, sub coordonarea dnei deputat Sulfina Barbu, munca la un proiect de lege in domeniul reproducerii umane asistate medical. De asemenea, Ministerul Sanatatii, prin dl. Secretar de Stat Cristian Irimie, ne acorda sprijin, simtim ca atitudinea acestei institutii in problema infertilitatii s-a schimbat in ultimul timp. Ca medic, cum apreciati aceasta initiativa, ce asteptati de la aceasta lege? Care considerati ca ar trebui sa fie atitudinea statului roman vis-à-vis de cetatenii sai platitori de asigurari de sanatate care au probleme de fertilitate?
Dr. L. D.: Necesitatea acestei legi este evidenta pentru ca sunt multe aspecte care trebuie reglementate (nu ma refer numai la aspecte de genul statutului mamei surogat sau conditiilor donarilor de celule reproductive; va trebui sa fie elaborat tot cadrul legal de efectuare a acestor proceduri). O astfel de lege ar trebui sa protejeze atat pacientii si viitorii parinti de aspecte medico-legale neclare, cat si pe medicii care isi desfasoara foarte greu activitatea in lipsa unor reglementari.
.
SOSI: Va multumim mult, stimata doamna doctor, si va uram succes in activitatea profesionala pe care o desfasurati. Doriti sa adresati un mesaj pentru cuplurile infertile?
Dr. L. D.: Stiinta a ajuns foarte departe si exista medici care va inteleg si stiu cum sa va ajute. Nu intotdeauna este usor; de cele mai multe ori dureaza si este greu, dar exista o speranta pentru fiecare si rezultatul merita. Un ajutor din partea statului si un sprijin financiar ar face totul mult mai suportabil. Va doresc mult succes !
.
.
*****
Va rugam, nu considerati aceasta pagina drept o simpla pagina de informatii, cum sunt atatea pe internet. In spatele ei se afla mai mult decat atat: suntem un grup de persoane, noi insene afectate de infertilitate, care lupta pentru drepturile noastre colective. Ajutati-ne sa va ajutam! Sustineti actiunile Asociatiei “SOS Infertilitatea”.
Actiunile “SOS Infertilitatea” se desfasoara exclusiv in regim de voluntariat, nu exista personal angajat (nici macar part-time) si nici surse externe de finantare. Asociatia “traieste” exclusiv din contributiile membrilor si simpatizantilor. ACUM PUTETI DONA ONLINE (click pe imagine). Nicio suma nu este prea mica: 10 RON, 5 €/$ ne pot ajuta sa ne dezvoltam activitatile.
VA MULTUMIM!
…………………………………
