PCOS
Important: Existenta unor chisturi ovariene nu implica neaparat PCOS.
La nivel mondial, PCOS (sindromul ovarelor polichistice) este una din principalele cauze ale infertilitatii feminine.
Este destul de dificil de diagonosticat, cel putin eu am schimbat cativa medici pana am primit acest diagnostic.
Simptome posibile ale PCOS:
-
Cicluri menstruale neregulate (in unele cazuri, chiar lipsa totala)
-
Hirsutism (par in exces pe fata si corp)
-
Chisturi ovariene
-
Tendinta spre alopecie (pierderea parului pe model masculin)
-
Obezitate
-
Niveluri crescute ale insulinei sau Diabet de tip II
-
Niveluri crescute ale colesterolului
-
Acnee
-
Infertilitate
- Sindrom premenstrual accentuat
- Depresie
Poate si pentru ca lista simptomelor posibile este foarte cuprinzatoare, fiecare caz in parte are particularitatile lui. De fapt, eu, si in mod sigur si alte femei, am aflat ca am PCOS doar in momentul in care dupa o perioada de timp nu reuseam sa raman insarcinata.
Cum se pune diagnosticul? Cum spuneam, simptomele variaza de la caz la caz si nu exista un set precis de analize care se pot face. Unii medici vor dori sa excluda dintre cauze posibile tumori ovariene sau tiroidiene si alte tipuri de formatiuni care pot duce la hiperproductie de hormoni.
Testele cele mai uzuale, alaturi de ecografii, sunt:
- FSH, de obicei valorile sunt normale.
- LH, valori crescute. Daca raportul LH/FSH in ziua a 3-a a ciclului este mai mare de 2, este una dintre caracteristicile cele mai frecvente ale PCOS. Raportul normal in ziua 3-a a ciclului este aproximativ 1
- Testosteronul total sau liber, valori crescute
- Prolactina, valori normale dar sunt unele cazuri cand are valori crescute
- DHEAS, de obicei usor crescuta in PCOS
- Estrogeni, valori normale sau crescute
- SHBG, valori scazute, in special asociat cu obezitatea
- Colesterol, trigliceride, de obicei valori crescute.
- Glicemia si/sau pe nemancate sau testul de toleranta la glucoza, posibil valori crescute
- Insulina, valori crescute
- TSH, posibil unele cazuri de PCOS sunt asociate cu hipotiroida.
Ecografic, de obicei, ovarele sunt usor marite si au mai mult de 8 foliculi pe ovar, toti avand insa dimensiuni reduse (mai putin de 10 mm). Ecografia singura nu este relevanta totusi, deoarece astfel de ovare pot avea la un moment si femei care NU sufera de PCOS.
Din experienta mea si discutiile cu alte fete afectate, unii medici pun diagnosticul doar pe baza unor ecografii, iar altii din pacate nici nu au auzit de acest sindrom. Singura lor reactie la vederea unor chisturi fiind prescrierea de anticonceptionale si eventual indemnul “fa un copil si se rezolva problemele”.
Principala cauza a PCOS (sindromul ovarelor polichistice) este rezistenta la insulina a organismului, care determina un dezechilibru hormonal. Rezistenta la insulina este o “boala” specifica societatilor moderne. Aparent, societatea a evoluat cu o viteza mai mare decat a reusit corpul uman sa se adapteze. In trecut stilul de viata era mult mai activ din punct de vedere al exercitiului fizic, spre deosebire de societatea noastra preponderent sedentara. De altfel, si alimentatia moderna, bogata in carbohidrati rafinati, este un factor important in declansarea sindromului. Desigur, unele persoane au o inclinatie genetica spre a dezvolta rezistenta la insulina, dar in alte cazuri este declansata de stilul de viata mai putin sanatos, iar aici includem si stressul excesiv.
Cum afecteaza rezistenta la insulina corpul uman? Dupa ce insulina este produsa de catre pancreas ar trebui sa fie folosita la pastrarea unui nivel corespunzator al glucozei. In timp sindromul distruge capacitatea celulelor de a transforma glucoza in energie. In primul rand, glucoza nu mai reuseste sa treaca de peretii celulelor ramand “agatata” in organism si ajugand in final sa fie procesata de ficat. Aici este transformata in grasimi si stocata in corp.
Pancreasul incearca sa ajute la procesarea glucozei, dar nu reuseste decat sa produca si mai multa insulina pe care celulele, in mod similar, nu o recunosc.
Ce inseamna asta din punctul de vedere al fertilitatii? Excesul de insulina determina ovarele sa produca hormoni masculini (testosteron) in exces, care vor impieda ovulatia. De asemenea, nivelurile ridicate ale insulinei determina conversia testosteronului in hormoni estrogeni, dezechilibrand si mai tare balanta hormonala, neexistand productie de progesteron (din cauza lipsei ovulatiei) pentru a restabili echilibrul.
Astfel pot trece luni de zile pana la un nou ciclu menstrual, cel mai probabil anovulatoriu, si am intrat intr-un cerc vicios.
RISCURI:
- Hiperplazie endometriala sau cancer endometrial. Din cauza lipsei ciclurilor menstruale, a lipsei de progesteron si a unei stimulari excesive a cresterii celulelor endometriale cauzata de excesul de estrogeni.
- Rezistenta la insulina/Diabet de tip II
- Tensiune crescuta
- Boli cardiovasculare pe fondul colesterolului crescut, inclusiv infarct
- Obezitate
- Pierderea repetata a sarcinilor. Posibile cauze, valorile mici ale progesteronului sau ovocite de proasta calitate, din cauza ovulatiei tarzii.
- Risc de hiperstimulare ovariana ca raspuns la tratamentele de stimulare. In cazurile grave, poate duce chiar la deces.
Posibile tratamente.
Nu toate femeile care sufera de PCOS au probleme in a ramane insarcinate, probabil depinde si de severitatea sindromului. In restul cazurilor, anovulatia este cauza principala, presupunand ca nu mai exista alte probleme (spermograma partenerului, starea trompelor etc.) Testele de ovulatie nu sunt de ajutor, deoarece acestea testeaza nivelul LH-ului care, in cazul PCOS, este intotdeauna crescut.
Nici alte metode “clasice”, cum ar fi graficul temperaturii bazale sau mucusul cervical, nu sunt de mare ajutor.
Se pare ca persoanele supraponderale afectate de PCOS au sanse mult mai mari sa ramana insarcinate daca slabesc, comparativ cu persoanele normoponderale afectate de sindrom. Explicatia ar fi ca slabind, se imbunatateste rezistenta la insulina, rezultand ovulatii spontane.
Medicii endrocrinologi recomanda tratamente pentru scadea nivelul insulinei cum ar fi Metformin (cunoscut si sub alte nume: Siofor, Glucophage). In multe cazuri, dupa cateva luni de administrare a reaparut ovulatia. Desigur, exista si efecte secundare ale metforminului, ale caror intesitate variaza de la caz la caz, cum ar fi greata, ametelile, deranjamentele stomacale, probleme ale ficatului. Tratamentul trebuie urmat sub stricta supraveghere a unui medic.
De asemenea, este foarte important sa fie urmata o dieta corespunzatoare, preferand alimentele cu index glicemic mic si exercitiul fizic.
Pentru femeile slabe sau pentru cele care au slabit dar in continuare nu ovuleaza, exista posibilitatea tratamentelor. Cel mai putin agresiv ar fi cel cu clomifen (acesta este numele substantei active). Este importanta monitorizarea in timpul tratamentului, la momentul oportun medicul va decide administrarea unei substante care va sparge foliculul dominant si astfel va avea loc ovulatia.
Conform studiilor, multe femei sunt rezistente la clomifen, acesta neavand efectele dorite.
In cazul in care toate posibilitatile de mai sus au esuat, se poate apela la tehnici de reproducere asistata, cum ar fi inseminarea artificiala sau fertilizarea in vitro.
Este si cea mai periculoasa solutie dintre toate, deoarece PCOS creste riscul aparitiei hiperstimularii ovariene in timpul procedurilor. Hiperstimularea ovariana poate fi usoara sau poate duce la deces in cazurile extreme.
Este de dorit, daca alegeti aceasta cale, sa aveti o comunicare foarte buna cu medicul si in plus acesta sa aiba experienta cu astfel de cazuri, astfel incat sa fie capabil sa intervina inainte de a se agrava situatia.
Primele semne sunt umflarea cavitatii abdominale, posibil greata. Nu sunt neaparat semnificative, deoarece sunt destul de frecvente in cadrul procedurilor de tipul fertilizarii in vitro. Dar este un semnal ca trebuie sa tineti lucrurile sub control prin monitorizari ecografice si dozari de estradiol.
Daca apar foarte multi foliculi, in genere mai mult de 10 pe fiecare ovar, iar ovarele au aspect marit sunt semne ca poate sa apara o hiperstimulare.
In cazul meu personal, am avut 40 de foliculi, din care s-au extras doar 7 ovocite. Lucrurile s-au deteriorat galopant dupa punctie, astfel ca in 2 zile am ajuns la terapie intesiva, iar dupa inca o zi in spital cu blocaj digestiv, blocaj renal, unul dintre ovare a pocnit si am fost operata de urgenta. Am ramas inca o saptamana la terapie intensiva. Simptomele au continuat si cateva zile dupa operatie, cu apa la plamani, tromboze, alataturi de vechile simptome, dar in general m-am simtit mai bine si intr-o saptamana am fost externata.
Poate nu am dat toate detaliile despre hiperstimulare, dar cred ca e important sa fie cunoscute riscurile.
Poate citesc si cei care considera ca fertilizarea in vitro este un moft, ca este facuta pentru a alege sexul copilului sau ca este facuta de femei pensionare care s-au distrat pana la 60 de ani si acum vor copii (eu aveam 28 de ani la momentul respectiv si ceva ani de mers prin doctori).
Asteptam povestile voastre in lupta cu PCOS (sindromul ovarelor polichistice) si modalitati de tratament.
De asemenea, dupa cum stiti, avand infertilitate de natura hormonala avem teoretic dreptul la tratamente compensate cu 50%. Din pacate, in realitate, acestea sunt aproape imposibil de obtinut.
Povesti-ne ce piedici ati intampinat din partea comisiilor care ar fi trebuit sa aprobe sau, din contra, poate sunteti un caz fericit care obtinut usor aprobarile necesare!
*****
O emisiune tv despre ovarul polichistic cu Dr. Carmen Negoescu, medic primar specialist obstetrica – ginecologie la Spitalul Clinic “Panait Sarbu”, Bucuresti:
As mai adauga ca, pe langa tratamentul medicamentos, pana a face fiv, mai exista 3 tipuri de operatii posibile: metoda clasica chirurgicala, laparoscopica sau cu laser.
De obicei, prima metoda de tratament pentru PCOS este cea medicamentoasa si numai in cazurile cele mai evoluate se recomanda un tip de operatie.
Vorbesc din cunostinta de cauza, pentru ca si eu am PCOS. Momentan sunt in faza medicamentoasa, insa mai am inca o alternativa pana a incerca fiv.
Respect.