Prejudecati si perle
Prejudecati, clisee si “perle” despre infertilitate
In lupta noastra impotriva infertilitatii, prea des intalnim persoane ale caror opinii despre infertilitate ne-au mirat sau chiar ne-au socat. Cateva au reusit chiar sa ne amuze, sa ne smulga un ras amar. Alegem sa punem aceste opinii pe seama necunoasterii si a neinformarii.
Dorim sa combatem aceste prejudecati, sa oferim cateva raspunsuri celor care, din fericire pentru ei, nu sunt afectati de infertilitate.
Speram ca aceste argumente sa fie totodata o «baza» pentru cuplurile care tocmai au constat ca se confrunta cu infertlitatea si se afla la inceput de drum in lupta cu aceasta boala, sa ii ajute in a infrunta mai usor opiniile multora dintre cei din jur.
Pentru persoanele care nu se confrunta cu infertilitatea si care au ajuns pe blogul nostru, avem o singura rugaminte: nu va grabiti sa dati cu piatra!
Un cuplu din sase (15% din populatia de varsta reproductiva) se confrunta cu infertilitatea, deci, statistic, aveti in jurul vostru membri ai familiei largite, prieteni sau cunoscuti care sufera din aceasta cauza, de cele mai multe ori in tacere. Tocmai din teama de a fi judecati, pentru a evita sa li se spuna rautati sau aberatii. Intrebarile de genul «da’ voi de ce nu faceti un copil, de ce sunteti egoisti?» pot sfasia. Nu va grabiti sa ii judecati si sa ii raniti pe cei care nu au copii. Poate nu pot avea, din motive care nu tin de vointa. Poate isi consuma tot timpul, toata energia si toti banii pe la usile cabinetelor medicale pentru infertilitate. Nu considerati aceasta problema ca ceva indepartat, care li se poate intampla numai altora. Nici parintii nostri nu au avut probleme de fertilitate, deci nu este exclus ca maine sa li se intample chiar copiilor vostri sa constate ca nu va pot face bunici, desi isi doresc din tot sufletul. Cititi cu atentie articolul nostru si incercati sa intelegeti. Infertilitatea este o boala. O drama psihica greu de imaginat aprioric. Empatia si intelegerea ajuta, insa. Atunci cand exista.
Vom oferi contraargumente pentru urmatoarele prejudecati, aberatii si “perle”:
1. Confuzia analfabeta dintre infertilitate si impotenta
2. Reproducerea umana asistata medical (RUAM) ar fi o practica de tip eugenic
3. Copiii conceputi prin RUAM ar fi handicapati / urati / prosti / extraterestri etc.
4. Femeile care sunt nevoite sa apeleze la RUAM ar fi “babe”, sexagenare etc.
5. Cei care apeleaza la RUAM / FIV ar fi niste egoisti atroce, carora nici nu le trece prin cap varianta adoptiei
6. Copiii conceputi prin FIV ar fi copii nedoriti de Dumnezeu. (!!)
7. FIV-ul ar fi un “avort multiplu” [sic!]
8. Infertilitatea nu este o boala – ci ar fi un moft, FIV-ul fiind plasat in aceeasi categorie cu operatiile estetice.
CONTRAARGUMENTE:
1. Poate cea mai intalnita prejudecata este cea prin care se confunda infertilitatea cu impotenta. Am avut surpriza sa constatam existenta acestei idei chiar la persoane aparent educate, care dadeau impresia de a fi citit macar acele pagini din manualul de anatomie de clasa a opta.
Se pare insa ca e nevoie sa precizam explict: infertilitatea nu inseamna impotenta! Infertilitatea este incapacitatea unui cuplu de a obtine o sarcina dupa un an de contacte sexuale neprotejate, iar impotenta este incapacitatea de a avea relatii sexuale.
2. O alta idee complet eronata este ca reproducerea umana asistata medical (RUAM) ar fi o practica de tip eugenic (ameliorarea calitatilor biologice umane prin masuri genetice).
Am auzit atat de des: “apeleaza la fiv pentru a avea copii blonzi cu ochi albastri”, “apeleaza la fiv pentru a alege sexul copilului” etc. In cadrul procedurilor de fertilizare in vitro medicii nu fac decat sa puna in comun ovulul si spermatozoidul, spre fecundare. Atat! Se creeaza, astfel, embrioni care nu difera cu nimic de cei obtinuti pe cale naturala si care sunt reimplatati in uterul mamei. Acestor embrioni nu li se alege sexul, cu atat mai putin alte caracteristici genetice!
Recent, o clinica din Statele Unite a anuntat public ca face cuplurilor (nu celor afectate de infertilitate, ci celor care isi doresc un copil, in general) o “oferta” de selectare a caracteristicilor genetice ale viitorului copil. Consideram ca o astfel de situatie este o aberatie, suntem ferm impotriva unor astfel de practici eugenice! Consideram ca este doar inca o dovada cat de necesara si urgenta este initierea unei legi care sa reglementeze in domeniu si care sa impiedice excesele, caci atat timp cat nu este interzis, totul este permis. Dorim o lege care sa prevada ca in Romania reproducerea umana asistata medical va fi folosita exclusiv in scopul pentru care a aparut: obtinerea unei sarcini pentru cuplurile cu probleme de fertilitate.
3. Copiii conceputi prin RUAM ar fi handicapati / urati / prosti / extraterestri etc. Da, am auzit-o si pe-asta. Pe de o parte, suntem acuzati ca am alege caracteristicile genetice ale copilului, pe de alta parte, suntem avertizati ca vom face copii debili. Repetam: in cadrul fertilizarii in vitro, medicii pun in contact ovulul cu spermatozoidul si reimplanteza embrionul in uterul mamei – nimic mai mult! Copiii care se nasc sunt exact la fel ca in cazul unei fecundari naturale – nici mai frumosi, nici mai urati etc. Primul copil nascut prin FIV, Louise Brown, este astazi un om perfect normal, in varsta de 32 de ani. Atat ea, cat si sora ei, Natalie, conceputa prin acelasi procedeu patru ani mai tarziu, sunt mame ale unor copii conceputi natural. [Sursa informatiilor aici.]
In Occidentul anilor 2000, mai mult de 2% din copiii nascuti anual sunt copii conceputi prin reproducere umana asistata medical, iar studiile atesta ca nu exista diferente statistice intre acesti copii/adolescenti in raport cu copiii obtinuti prin fecundare naturala.
4. Femeile care sunt nevoite sa apeleze la RUAM ar fi “babe”, sexagenare etc.
Intelegem foarte bine cauza acestei perceptii, mai ales in Romania. “Cazul Adriana Iliescu” a provocat maree de cerneala si, ca intotdeauna, extrema se impune mai bine decat norma in constiinta publica. Nu, enorma majoritate a femeilor care apeleaza la fertilizare in vitro nu este constituita din “babe”. Noi, cele care realizam acest blog, avem o medie de varsta de 31 de ani, si asta in conditiile in care incercam de cativa ani, fiecare dintre noi, sa avem un copil (unele dintre noi au si reusit). Da, varsta inaintata poate constitui una din cauzele infertilitatii, insa, din pacate, nu exista limita inferioara de varsta care sa iti garanteze fertilitatea. Poti constata ca esti infertila la 18 ani. Sau poti avea la 23 de ani nesansa de a te confunta cu sarcini extrauterine care te lasa fara trompe, deci fara posibilitatea de a obtine natural o alta sansa, desi teoretic esti perfect fertila, in afara obstructiilor tubare.
Precizam ca, tocmai, o lege in domeniu ar impiedica excesele, intrucat in legile europene este precizata de obicei o varsta maxima pana la care femeile pot apela la ajutorul medicinii pentru a obtine o sarcina, care de obicei corespunde cu varsta reproductiva naturala (43 – 45 de ani).
5. Cei care apeleaza la RUAM / FIV sunt ar fi niste egoisti atroce, carora nici nu le trece prin cap varianta adoptiei.
FIV-ul si adoptia nu se exclud, uneori chiar se succed. Nu suntem impotriva adoptiei, dimpotriva! In nucleul fondator al Asociatiei SOS Infertilitatea exista parinti prin adoptie si persoane care au obtinut deja atestatul si sunt in curs de a adopta, demers care, din pacate, este dificil si de durata.
Cerem insa nu se nege dreptul persoanelor hipofertile de a incerca sa aiba un copil biologic. Incapacitatea de a obtine sau de a pastra o sarcina este o conditie medicala, o boala, iar daca exista solutii medicale pentru aceasta situatie acestea trebuie incercate de catre pacient.
6. Copiii conceputi prin FIV ar fi copii nedoriti de Dumnezeu. (!!)
Mda, am auzit-o si pe-asta. Infertilitatea este o boala, FIV-ul este un mod de tratare a ei, deci copiii obtinuti in urma RUAM sunt o victorie asupra bolii, altfel spus o vindecare. Unui cardiac nu i se cere sa nu isi trateze boala pentru ca “asa a vut Dumnezeu”, de ce sa i se spuna asta unui om afectat / bolnav de infertilitate?! Daca acesti copii se nasc este pentru ca Dumnezeu a dorit ca ei sa se nasca. Mai mult nu spunem, ca devine penibil.
7. FIV-ul ar fi un “avort multiplu” [sic!]
Am avut socul de a primi mesaje, pe filiera unor grupari de orientare crestin-ortodoxa, prin care ni se spunea ca fertilizarea in vitro este un “avort multiplu” (sic!!), intrucat sunt unii embrioni care mor in timpul procedurii.
Precizam urmatoarele (spicuiri din raspunsul oferit la aceste mesaje): pe cale naturala, sansele de conceptie sunt de 20-25%; deci in trei sferturi din cazuri, ovulul oricum nu se fecundeaza si …moare. Procentul in cazul in care se face fecundarea in eprubeta este acelasi! Asta ca prima etapa. Apoi, dintre embrionii rezultati, care pot fi doi-trei sau, in cazurile fericite, cinci-sase. De obicei, se implanteaza doi (foarte rar se pun trei si extrem de rar se obtine o sarcina tripla). In cazul in care raman embrioni evolutivi, acestia se congeleaza in vederea unei implantari ulterioare. Acele cupluri care ajung la fiv sunt cele care isi doresc copii din tot sufletul si sunt foarte preocupate de binele copiilor lor incipienti!
Revenind la cifre si la comparatia cu conceptia naturala. Cu siguranta nu stiati, dar rata avorturilor spontane in primul trimestru de sarcina este de 25%!! Daca se adauga avorturile menstruale (sarcini nestiute – care sunt considerate de cate femei simple intarzieri ale menstruatiei, dar in fapt este o nidare care nu reuseste sa evolueze), procentul depaseste 30%. O sarcina naturala din trei se incheie printr-un nedorit avort! Statisticile arata ca cifrele in cazul sarcinilor obtinute prin fiv nu difera cu nimic!
Iar o data instalata, o sarcina obtinuta prin fiv nu difera CU NIMIC de o sarcina naturala.
Concluzia: in procesul de conceptie naturala, “pierderile”, avorturile spontane si opririle din evolutie ale fatului exista. Ce sa facem, sa nu mai fim de acord cu conceptia pe cai naturale?!
Singura problema reala este cea a reductiei embrionare, care intr-adevar este un avort. Fiv-ul nu implica insa reductia embrionara, care este o circumstanta marginala, nedorita si regretabila. Reductia embrionara se face in cazurile complicate si EXTREM DE RARE ale unor sarcini cu tripleti sau+, si doar in conditiile in care medicii decid ca este pusa in pericol viata celuilalt/celorlalti fetusi si/sau a mamei. Insa nimeni nu “ucide” embrioni, in nici un caz parintii, care isi doresc din tot sufletul acesti copii.
8. Infertilitatea nu este o boala – ci ar fi un moft, FIV-ul fiind plasat in aceeasi categorie cu operatiile estetice
…No comment. Chiar ne e greu sa raspundem, fara sa ne infuriem. Dar da, sunt oameni capabili sa spuna asta. Nu le dorim decat sa nu afle vreodata direct in ce masura dorinta de a avea un copil este un “moft” comparabil cu a-si scoate coastele pentru a avea talia mai subtire. Iar pana atunci, daca nu sunt capabili de empatie, macar sa taca!…
Excelent articol, amplu si documentat. L-am citit pe nerasuflate si l-am salvat, sa il citeasca si sotul meu. Ar trebui scris pe toate gardurile, sa nu ne mai priveasca lumea asa cum ne priveste! Cand se vor schimba mentalitatile in Romania, cand vor invata oamenii sa fie educati, toleranti si respectuosi cu suferinta celuilalt??