Ecloziunea asistata
Ecloziunea asistata a embrionului (assisted hatching)
Fenomenul de ecloziune, adica iesirea embrionului in stadiul de blastocist din interiorul zonei pellucide, este fundamental pentru ca implantarea embrionara sa aiba loc. Exista mai multe ipoteze care incearca sa explica esecurile de implantare repetate la anumite cupluri aflate in tehnici de reproducere umana asistata. O explicatie ar putea fi chiar o anomalie de ecloziune datorata unei ingrosari a zonei pellucide la embrionul obtinut prin cultura in vitro.
Pentru a depasi aceasta dificultate, se propune ecloziunea asistata. Aceasta tehnica consta in crearea unei brese in zona pellucida a embrionului de 72 de ore, chiar inainte de transferul in uter astfel incat sa se favorizeze ecloziunea ulterioara. Bresa se poate realiza in mai multe feluri: prin micromanipulare sub microscop (Dokras, 1994), utilizand acid tiroidic (Liu, 1993), cu raze laser (Antinori, 1996) sau prin actiune enzimatica (Lee, 1997).
O serie de studii au aratat rezultate contradictorii atat in ce priveste rezultatele cat si indicatiile. Un prim studiu prospectiv pe 207 paciente arata ca rezultatele sunt similare in ambele grupuri atunci cand toate pacientele sunt puse la un loc. Daca, dimpotriva, sunt clasate dupa varsta, se pare ca tehnica de ecloziune asistata ar fi daunatoare la femeile sub 34 de ani cu o rata de succes a obtinerii unei sarcini mult mai slaba (15% vs 35 % p< 0.05 Rufas-Sapir et al, 2004). Un studiu european policentric si-a propus sa afle daca un tratament cu antibiotice si imunosupresiv cu corticoizi poate ameliora rezultatele in urma ecloziunii asistate in comparatie cu aceeasi tehnica dar fara tratament (Primi si al 2004).
Acest tratament ar fi interesant la paciente care au avut esecuri repetate de sarcina dupa transfer embrionar de buna calitate (1.6 % cu ecloziune asistata si placebo vs. 10.7 % cu ecloziune asistata si tratament vs. 17.1 % cu control). Si in final, o cercetare asupra interesului de subtiere a membranei pellucide cu ajutorul laserului astfel incat ecloziunea inainte de ICSI sa devina mai usoara. Cercetatorii au comparat metoda clasica de ICSI cu ICSI modificat prin laser asistat. Astfel, pe un numar de 100 de cicluri si 1016 ovocite meta II si selectand aleatoriu ovocitele aceleasi paciente (Moser et al 2004), s-a gasit un grad de degenerescenta mai putin ridicat decat in grupul tratat cu laser, in timp ce rata de fecundare si evolutie embrionara a fost aceeasi.
Prin transferul fie a doi embrioni apartinand grupului studiat, fie a unui embrion din fiecare grup (mixt), fie a doi embrioni controlati, rata de succes a sarcinii clinice si a implantarii in ziua 3, este superioara in grupul tratat doar cu laser sau mixt (47.4 % si 27.3% laser si 33.3% si 17.5% mixt vs. 8.3% si 9.1 % control (P < 0.039). Ratele de succes a sarcinii si a implantarii sunt prea putin diferite per ansamblul transferurilor (ziua 3 si ziua 5), dar s-a inregistrat totusi o tendinta (42.4% si 30.7% laser si 41.3% si 21.3 % mixt vs. 23.8% esi19.6% control) probabil legat de numarul efectivului.
Numeroase studii au fost realizate in vederea testarii ecloziunii embrionare asistate prin aceste metode diferite. Rezultatele sunt discutabile si divergente de la un studiu la altul. Cea mai recenta imbunatatire facuta de Cochrane Database in 2009, scoate in evidenta o usoara crestere a ratelor de succes a sarcinii, insa considera rezultatele insuficiente pentru a putea declara ca ecloziunea embrionara asistata prezinta intr-adevar interes.
*****
