Mult mai mult decat inca un website. Implicare si ACTIUNE colectiva, empatie si SPRIJIN concret!

Sandrine Bretonniere


Dupa cum am anuntat in luna iunie, o delegatie a Asociatiei SOS Infertilitatea a avut o intrevedere cu dna Sandrine Bretonnière – doctor in sociologie, colaboratoare a reputatului sociolog Alain Touraine si autoare a numeroase studii studii de specialitate –, care la acea data isi desfasura activitatea didactica in cadrul Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti.

Scopul intrevederii cu dna Bretonnière a fost unul de documentare in vederea unei comparatii intre sistemul francez si cel romanesc in ceea ce priveste abordarea si respectarea principiilor de bioetica in reproducerea umana asistata medical. Daca in Franta tematica bioeticii este foarte prezenta pe agenda publica, fiind reglementata de decenii si aflandu-se actualmente in dezbatere politica in vederea ameliorarii, in Romania absenta cvasitotala a dezbaterii oficiale in domeniu face dificila, aproape imposibila, comparatia stiintifica. Cu toate acestea, Sandrine Bretonnière a reusit o interesanta analiza  comparativa a situatiei din cele doua tari in raport cu bioetica – prima si singura analiza de acest fel, dupa stiinta noastra -, comunicarea fiind prezentata cu ocazia congresului Asociatiei Internationale a Sociologilor 2010. Voluntarii Asociatiei SOS Infertilitatea au efectuat traducerea  in limba romana a aceastei analize, pe care v-o prezentam in integralitatea sa, varianta in limba egleza putand fi citita aici.

.

Autonomia alegerii versus indisponibilitatea corpului uman:

Confruntarea Franţei si Romaniei cu bioetica.

Sandrine Bretonnière

Cercetator asociat CADIS-EHESS

Lector asociat, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti

Franţa şi Romania oferă  două abordari diferite in ceea ce priveşte bioetica. In această lucrare, voi încerca să arat ca procesele in derulare privind elaborarea unui raspuns colectiv problemelor de bioetica sunt similare (desi raspunsurile sunt negative), si ca istoria Romaniei in ceea ce priveste reglementarea reproducerii umane contureaza puternic preferinta pentru autonomia persoanei (contrar primei mele ipoteze).

In prezent, Parlamentul francez a votat doua legi majore ale bioeticii (prima in 1994 si o versiune actualizata in 2004) si o a doua revizuire a acestei legi este inca in pregatire din 2008. Cadrul legal existent cuprinde definitia reproducerii umane asistate sustinuta si finantata de stat (care reglementeaza strict cine poate accesa aceasta finantare), defineste raporturile de filiatie pentru copiii conceputi prin reproducere umana asistata medical, permite diagnosticul prenatal si diagnosticul de pre-implantare (in conditii foarte specifice), interzice surogatia, interzice cercetarea pe embrioni, interzice clonarea umana. Demnitatea fiintei umane si indisponibilitatea corpului uman[1] sunt principalele principii legale la care se refera legea.

Romania ofera o situatie constrastanta. Nu exista nicio lege care sa reglementeze reproducerea umana asistata, nu exista nici o lege a surogatiei (care este astfel permisa), nu exista nici o lege asupra cercetarilor pe embrioni umani. Legea transplantului de organe, la fel ca si legile privind avortul, sunt singurele cadre legale existente in zona bioeticii. Au existat incercari de a crea un cadru legislativ (intre anii 2004 – 2005) dar legea privind reproducerea umana a fost respinsa de Curtea Constitutionala si deci nepromulgata. Mai recent, un proiect de lege a fost introdus in Parlament dar acesta a primit un numar mare de recomandari negative de la Guvern si de la comisia legala. O noua incercare – initiata de un membru al parlamentului care este de asemenea membru al comisiei parlamentare pentru sanatate, cu sprijinul unei organizatii non-guvernamentale si cu ajutorul unui universitar – este in derulare, desi destul de confidentiala in acest moment. Toate aceste incercari sunt mult mai liberale decat legea franceza, desi cateva prevederi sunt direct inspirate din modelul francez (de exemplu, conditiile referitoare la finantarea de catre stat a procedurilor). Surogatia, de exemplu, este permisa in toate proiectele de lege care au fost trasate pana acum. In principiu, autonomia persoanei pare astfel sa primeze.

Cititi restul analizei comparative aici.

O delegatie a Asociatiei SOS Infertilitatea a avut o intrevedere cu dna Sandrine Bretonnière – doctor in sociologie, colaboratoare a reputatului sociolog Alain Touraine si autoare a numeroase studii studii de specialitate -, care in prezent isi desfasoara activitatea didactica in cadrul Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti.

Dna Bretonnière (care, de altfel, este mama a patru copii – tot respectul si toata invidia noastra pozitiva!), si-a propus realizarea unei comparatii intre sistemul francez si cel romanesc in ceea ce priveste abordarea si respectarea principiilor de bioetica in reproducerea umana asistata medical.

Daca in Franta tematica bioeticii este foarte prezenta pe agenda publica, fiind reglementata de decenii si aflandu-se actualmente in dezbatere politica in vederea ameliorarii, in Romania absenta cvasitotala a dezbaterii oficiale in domeniu face dificila, aproape imposibila, comparatia stiintifica. Practic, asa cum ne-a informat dna Bretonnière, desi in institutiile romanesti exista teoretic diferite comitete si comisii de bioetica, carora s-a adresat solicitand informatii pentru demersul sau sociologic, noi, Asociatia SOS Infertilitatea, am fost singurul for romanesc care a raspuns apelului (in timp ce structurile oficiale si finantate nu au raspuns nici macar la e-mailuri).

In cadrul intrevederii, am invocat istoricul tentativelor de reglementare in domeniu (legea respinsa din 2003 – 2006, proiectul de lege propus de Asociatia Embriologilor, proiectul de lege propus de senatorul Urban), avansarea lucrului pe un nou poiect de lege in Comisia de Sanatate a Camerei Deputatilor, la propunerea si cu participarea Asociatiei SOS Infertilitatea, conditiile in care se realizeaza in prezent procedurile de reproducere umana asistata medical in Romania, cu accent pe mama-purtatoare, procedura neinterzisa deci permisa tacit  in Romania, eforturile Asociatiei noastre de a initia reglementarea legala in acest domeniu, cu respectarea criteriilor de bioetica.

Dna Sandrine Bretonnière va realiza o comunicare ce va fi prezentata cu ocazia congresului Asociatiei Internationale a Sociologilor, pe care o vom publica si noi pe acest blog dupa sustinere. Deocamdata, va oferim abstractul acesteia:

Autonomy of Choice vs. Unavailability of the Human Body: How France and Romania Deal With Bioethics,

International Sociological Association, Gothenburg, Sweden.

France & Romania stand at two opposite ends of the bioethics spectrum. France has a set of laws regulating bioethical issues, which the parliament reviews every 5 years since 1994. The law revision is accompanied by a heated public debate which engages doctors, researchers, intellectuals, associations & different public organs. The issue of surrogacy–illegal in France–best articulates the question of autonomy of choice in the present debate. Romania, on the other hand, has hardly voted any laws on bioethical issues, although it has ratified the Oviedo Convention. A law on Medically Assisted Procreation (no. 217/2003) was rejected by the President & the Constitutional Court in 2005. Romania–and more generally ‘Eastern Europe’–is perceived by Western Europeans as a purely mercantile arena with no ethical constraints. Indeed, both in the case of France & of Romania, the economic perspective is central: autonomy is being opposed by public authorities on the grounds of possible (or proved) exploitation of the human body.

In this paper, my objective will be two-fold. Firstly, I intend to show that France & Romania have, in fact, a similar ethical perspective grounded in the principle of the unavailability of the human body. Legally implemented in France, virtual–but supported by a strong Orthodox tradition–in Romania, this principle is being questioned by a growing demand for autonomy in both contexts. Secondly, I will analyze how these two countries deal (in terms of public debate, political and institutional power play) with these two polarizing & seemingly irreconcilable principles that inform & shape the public & the private spheres.