Gestatia pentru altcineva
Intrucat in contextul proiectului de lege RUAM unul dintre subiectele cele mai mediatizate (pentru unele media – chiar singurul) in Romania a fost posibilitatea de a recurge la mama-surogat / purtatoare / gestatia pentru altcineva (GPA), va propunem un interviu pe aceasta tema cu un foarte reputat profesor francez, dr. Israël Nisand, specialist in bioetica.
Interesant este ca acesta s-a pronuntat initial impotriva gestation pour autrui (de altfel, interzisa in prezent in Franta), insa contactul direct cu cuplurile infertile, cunoasterea durerii provocate de infertilitate si observarea bucuriei pe care o aduce aparitia unui copil l-au determinat sa isi schimbe atitudinea si sa fie acum pro.
Sursa interviului este aici, ii multumim mult Anei, voluntar SOS Infertilitatea, pentru traducere.
*****
“A purta o sarcina pentru altcineva nu are nimic imoral”
Profesorul Israël Nisand este ginecolog-obstetrician la CHU (Spitalul universitar) din Strasbourg.
Dupa parerea d-voastra, trebuie legalizata gestatia pentru altcineva (GPA)?
Eu sunt pro legalizare, de la caz la caz. Nu trebuie permis totul si orice. Dar consecintele negative ale interzicerii GPA ne antreneaza in ce poate fi mai rau: in zilele noastre, o mama surogat costa 15 000 de euro pe Internet; cuplurile mai sarace merg in Ucraina sau in India in niste conditii detestabile.
Adversarii GPA evoca o dimensiune etica…
Nu vad ce valori democratice protejam noi printr-o interdictie insotita de amenzi si inchisoare, care niveleaza totul. O GPA intre persoane adulte, care consimt si nu sunt vulnerabile, nu are nimic imoral. Daca gestatia pentru altcineva ar fi incadrata, am evita multe devieri. Cu atat mai mult cu cat exista acea generozitate de la femeie la femeie. Am intalnit-o. Nu cu mult timp in urma, a venit o doamna sa ma intrebe daca ar putea purta sarcina pentru o angajata a sa care isi pierduse uterul in urma unui avort spontan.
GPA nu prezinta riscuri pentru sanatate?
Riscul ginecologic nu este nul. Insa si transplantul de organe prezinta riscuri. Recent, un tata a murit dupa ce si-a donat o parte din ficat fiului sau. Sunt putin trist cand vad oameni care nu sunt medici cum agita ideea riscului ginecologic. Sau cand ii aud vorbind despre binele copilului in timp ce acestor copii li se neaga legatura de filiatie cu mamele lor sub pretextul ca nu ele i-au purtat in pantece. Cand oamenii se ascund in spatele interesului superior al copilului, e intotdeauna dubios.
Cum ar putea fi incadrat GPA-ul?
Sa ne imaginam ca ar exista un grup regional care ar analiza cererile pe plan medical, precum si psihologic pentru a detecta, in special, anomaliile relationale: un angajament intre femei, motivatii financiare… Pe urma, dosarele ar fi transmise unui grup national responsabil de acordarea unui aviz favorabil sau defavorabil.
Initial, ati fost contra GPA. Ce v-a determinat sa va schimbati pozitia?
La inceput am fost contra GPA fiindca ma gandesc ca nu trebuie sa ne atingem prea usor de structura familiei. Intalnirea cu cateva cupluri m-a facut sa-mi schimb parerea. Suferinta lor e vizibila. Rolul legiuitorului nu trebuie sa fie cel al unui tata autoritar care decide ce e bun si ce nu e bun pentru tine. Ma deranjeaza ca legea protejeaza valori catolice mai degraba decat valori republicane.
Sa porti un copil noua luni, chiar daca nu este al tau, nu este ceva banal, lipsit de valoare…
In societatea noastra, nasterea este supravalorizata, in timp ce aspectul important in functia maternala e de fapt adoptia. Cand vedem femei capabile sa-si ucida propriul copil la nastere, inseamna ca daca acesta era in burta lor, el nu se gasea in mintea lor si nu se simteau mame. Se povestesc tot felul de istorii despre sarcina si nastere, in timp ce, practic, nu se stie aproape nimic despre legatura mama – copil in utero. Mamele surogat sunt dadace prenatale. Nu exista nicio dovada, dar chiar daca ar avea vreo influenta asupra copilului, nu vad in ce masura ar fi enervant / deranjant. La cresa, la dadaca / bona, copiii dezvolta inca de la cea mai frageda varsta legaturi mai serioase cu adulti care nu le sunt parinti.
Autorul interviului: Christel De Taddeo – Le Journal du Dimanche
Duminica, 11.10.2009
