Blastocistul
Stadiul de blastocist
Embrionul cultivat si plasat intr-un mediu propice isi poate urma dezvoltarea pana la stadiul de blastocist; acesta se caracterizeaza prin prezenta unei cavitati centrale, a unui nucleu embrionar si a unei coroane de celule periferice.
Evaluarea calitatii
In functie de aspectul morfologic al diferitelor elemente ale blastocistului, cum ar fi: dimensiunea cavitatii, numarul de celule care formeaza nucleul embrionar, aspectul dantelat sau nu al celulelor periferice, s-au propus mai multe clasificari (LA da Motta, 1998). Blastocistul ideal trebuie sa prezinte o cavitate vasta care sa ocupe mai mult de 50% din volumul embrionar, celulele periferice sa fie netede si dantelate, nucleul embrionar trebuie sa fie foarte compact si sa prezinte un numar suficient de celule, iar zona pellucida trebuie subtiata si dimensiunea globala a embrionului marita.
Modul de obtinere a blastocistului
De la inceputul anilor ’90 au fost propuse diferite sisteme de cultura in vederea dezvoltarii embrionului uman pana la stadiul de blastocist. Primele succese au fost obtinute utilizand sistemele de co-cultura in cadrul carora embrionii umani erau cultivati pe un covor de celule, acestea din urma putand fi de origine variabila (Ménézo, 1992). Acest lucru indica adaptabilitatea embrionului uman la diferite conditii de cultura. Insa, in pofida unui aspect morfologic frumos, blastocistii nu sunt egali in ceea ce priveste capacitatea de implantare in functie de conditiile de cultura, de unde si rezultate foarte variabile observate in numeroasele publicatii consacrate acestui subiect.
1 = morula, 2 = blastula
Interesul si limitele transferului de blastocist
Teoretic, transferul de embrioni in stadiul de blastocist prezinta mai multe avantaje:
- Se evita prezenta prematura de embrioni cultivati in cavitatea uterina care ar avea efecte negative asupra implantarii;
- Se obtine o mai buna sincronizare intre starea de receptivitate a mucoasei uterine si stadiul embrionar (fereastra de implantare);
- Scade rata de sarcini multiple in cadrul reproducerii umane asistate, prin diminuarea numarului de embrioni transferati;
- Se selecteaza embrionii apti in a-si urma dezvoltarea pana la stadiul de blastocist.
Transferul embrionilor umani in stadiul de blastocist nu este nici un concept nou, nici o tehnica noua. Prin acest procedeu, realizat din 1992 de catre mai multe echipe in mod curent prin co-cultura, s-au obtinut rezultate bune, in special la pacientele asa zise „cu implantare defectuoasa”, insa fara a sti daca succesul se datora unei mai bune selectii embrionare sau a unei dezvoltari mai bune gratie unor factori produsi de celulele co-cultivate sau gratie unei sincronizari mai bune intre uter si embrion.
Sistemul heterolog de co-culturi a fost aproape complet abandonat in beneficiul mediiilor secventiale.
Totusi, transferul de blastocist si-a demonstrat si limitele, cea mai importanta fiind rata scazuta de embrioni cultivati care ating stadiul de blastocist (maximum 40-50% ) ceea ce reprezinta o pierdere de embrioni importanta pentru cupluri.
Papanicolau et al demonstreaza intr-o meta-analiza din 2008 ca exista o rata mai mare de reusita in obtinerea de sarcini prin trasferul in ziua 5 comparat cu transferul in ziua 3 daca numarul de embrioni transferati este echivalent. In 2007, Cochrane Data Base aratase ca exista o imbunatatire a ratelor de reusita la sarcini in stadiul de blastocist cu o rata de succes semnificativ mai ridicata de anulare in ziua 5 prin oprirea dezvoltarii embrionare.
Un studiu recent din Nantes a stabilit un model ce permite anticiparea reducerii riscului de absenta evolutiva de la ziua 3 la ziua 5 luandu-se in calcul in mod independent varsta pacientei, rata de fertilitzare, numarul de embrioni cu 6-8 celule in ziua 3. Mai trebuie depuse eforturi daca se doreste o imbunatatire a sanselor de implantare prin metoda culturii prelungite fara a risca anularea ciclului de fertilizare.
****
Principala sursa a informatiilor.
