Ne poti gasi si pe:

Proiecte

Archives

Sustineti asociatia de voluntari SOS Infertilitatea!

Nici macar cea mai bine-intentionata organizatie din lume nu poate "trai" doar cu aer! Asociatia noastra nu are alte surse de finantare in afara contributiilor membrilor si sustinatorilor sai. Nu avem sediu, masini, angajati, chirii, salarii etc. Dar cheltuieli exista! Nu ramaneti indiferenti: implicati-va in sustinerea cauzei comune, donati sume incepand de la CINCI LEI pentru ca sa putem desfasura activitatile!
Donatie online, cu cardul, securizata, rapida, FARA COMISION!

Va asteptam pe FORUM!

Nicio intrebare nu ramane fara raspuns!

Implicare şi ACŢIUNE colectivă, empatie şi SPRIJIN concret!

Implicati-va!

SUBPROGRAMUL 2011 – 2012: 1.156 de dosare aprobate:

Mii de comentarii despre Subprogram, pe forumul SOS Infertilitatea.

SUTE DE BEBELUSI NASCUTI DEJA!

Scrie-i ministrului Sanatatii!

SFATURI MEDICALE ONLINE

> Peste 200 de raspunsuri personalizate ale medicilor la intrebarile adresate de pacienti pe forum!

Grupurile de Suport SOS Infertilitatea

Grupuri de Suport pentru cupluri hipofertile, sub coordonare psihologica, in Bucuresti, Oradea, Iasi.

Biblioteca SOS Infertilitatea

Carti despre infertilitate si reproducerea asistata, disponibile spre imprumut.

Vrem sa putem adopta copii!

Campanie de advocacy a Asociatiei SOS Infertilitatea in domeniul adoptiilor.

Special Families Campaign / Familiile Sperantei!

Proiect paneuropean, sute de povesti impresionante ale familiilor care au invins infertilitatea.

Platforma web SOS Infertilitatea

Blog, forum, newsletter, info flash, baze de date, retele sociale...

Acces universal la tratament impotriva infertilitatii!

Parlamentul European "constată că infertilitatea este o boală recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia; subliniază faptul că rata infertilităţii este în creştere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri; invită, prin urmare, statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii". (Rezolutie a Parlamentului European, 2008)

Testimoniale

Cititi pe forum subiectul dedicat Familiiilor Sperantei – testimoniale foto ale familiilor care au invins sau inca mai lupta cu infertilitatea.

Nu ne propunem sa smulgem lacrimi. Nu alergam dupa rating sau admiratori. Vrem doar sa vorbim despre aceasta realitate din viata foarte multor romani: neputinta de a avea un copil. “Neputinta” neinsemnand impotenta – simtim nevoia sa precizam, pentru ca, din pacate, aceasta este o conceptie curenta, chiar printre oameni care au mai mult decat bacalaureatul la baza. Infertilitatea este o neputinta in sensul de boala, putand avea cauze anatomice, genetice, infectioase, imunologice, toxice, endocrine sau cauze necunoscute, inexplicabile. Precizam ca, in ciuda unei perceptii comune, nu doar femeile sunt afectate de aceste cauze, ci la nivel european se estimeaza ca in mai mult de o treime dintre cazurile de infertilitate factorul masculin este cel responsabil.

infert

[Sursa foto]

Infertilitatea este, in foarte multe cazuri, o boala vindecabila. Tratamentul este insa lung, greu si costisitor. O procedura de tip fertilizare in vitro reprezinta o experienta dificila pentru un cuplu, in plan fizic si mai ales psihic, care se accentueaza dramatic atunci cand la aceste dificultati se adauga un obstacol insurmontabil de ordin financiar. Posibilitatea de a avea un copil nu trebuie insa sa reprezinte un lux, nu trebuie sa fie conditionata de restrictii financiare – de aceea am initiat aceasta pagina web, pentru a trage un semnal de alarma asupra acestei probleme.

Pentru a ii face sa inteleaga si pe cei care au sansa de a nu avea probleme de fertilitate ceea ce inseamna lupta cu aceasta boala, am creat aceasta pagina de marturii, de istorii personale. Cum spuneam la inceput, nu cautam sa cream un subiect lacrimogen sau sa obtinem audienta. Vrem doar sa incercam sa aducem un subiect dureros pe agenda publica si, poate, sa modificam ceva in privirea de care au parte de obicei cuplurile infertile. Infertilitatea trebuie sa inceteze sa fie un subiect tabu in Romania.

suferinta

[sursa foto]

Aici oferim cuplurilor care se confrunta ori s-au confruntat cu probleme de fertilitate posibilitatea de a isi spune povestea (puteti folosi pseudonime). Scopul acestor marturii este INFORMAREA.

Redam pe pagina o selectiune din testimonialele prezente la comentarii:

Felicia:

 

Povestea noastra este asemanatoare cu a multor cupluri care se confrunta cu aceasta boala. Suntem un cuplu tanar (30, respectiv 33 de ani), cu o casnicie fericita, despre care cunoscutii zic: nu le mai lipseste decat un copil. […]

Infertilitatea iti afecteaza toate aspectele vietii. Un simplu drum la magazin poate deveni un chin emotional (vezi un copil dragalas si iti spui ca ar fi putut fi al tau… intalnesti un vecin binevoitor care te priveste cu subintels: “cand va vad cu un pui de om de mana?”… multe se pot intampla pe drumul scurt pana la magazin!).

Sa programezi vizitele medicale in timp ce trebuie sa faci fata unui job solicitant, sa iti pastrezi zilele de concediu pentru atunci cand trebuie sa mergi la medic si nu stii cat vei sta la coada la usa cabinetelor… Sa faci dragoste la comanda…sa te intrebi daca va mai fi vreodata la fel ca inainte… Sa planifici concediul in functie de tratamente, atunci cand “administrezi finantele” sa nu uiti sa aloci o parte importanta cheltuielilor medicale… – toate acestea si multe altele pot fi foarte dificile.

Infertilitatea intra adanc in suflet, amenintand unele dintre cele mai dragi visuri, asteptari, credinte. Iti simti inima zdrobita, te simti “incomplet”. Credinta poate fi pusa la grea incercare, iar optimismul, greu de pastrat. Zilnic trebuie sa faci fata sentimentului de izolare, de multe ori esti cuprins de manie, invidie, depresie, si aceste sentimente pe care incerci sa le inlaturi, dar nu reusesti intotdeauna, fac stima fata de sine sa scada tot mai mult….

Dupa fiecare esec, iti recompui din ramasite intreaga fiinta, nu stii de unde, dar gasesti puterea de a merge inainte, cu speranta ca poate candva copilul mult asteptat iti va fi daruit…

 


Felix:

Si noi facem parte dintre cuplurile infertile. Am facut doua inseminari, din pacate nereusite! Din cauza spermogramei nu tocmai bune a sotului meu, probabil vom apela in curand la FIV.

Pe langa tot traumatismul psihic indus de infertilitate, analize, cozi pe la doctori (sunt foarte multe cupluri cu probleme, cine este interesat poate merge la clinicile si spitalele care fac FIV si IA), apare si problema finantarii procedurilor si tratamentului! Unele cupluri isi permit, altele trebuie sa faca diverse credite! Noi romanii, din pacate, suntem doar cu numele in Comunitatea Europeana. Pentru cresterea natalitatii, alte tari comunitare suporta o parte din finantarea procedurilor, la noi nu se suporta ABSOLUT NIMIC! Si asta doare al naibii de tare pentru ca nu ne este permis sa tinem la piept copilul pe care ni-l dorim cu inversunare! Speram din suflet sa ne auda cineva strigatul de disperare, dar…

 

Kora:

 

Sunt una dintre femeile pentru care singura sansa de a avea un copil este FIV. Am facut pana acum 4 FIV-uri, nereusite din pacate… Suntem casatoriti de 2 ani si jumatate si in loc ca banii pe care ii strangem sa ii folosim pentru a ne cumpara un cuibusor al nostru candva, noi trebuie sa ii cheltuim pe tratamente, analize si fertilizari in vitro, dar oricum nu ne ajung si fara ajutorul financiar de la parintii mei nu as fi avut cum sa fac cele 4 FIV-uri… Nu am reusit, nu stiu inca sigur ce voi face de acum incolo. Poate am sa mai incerc o data si in paralel am sa incep sa fac dosarul cu actele necesare adoptiei… O multime de medicamente de care avem nevoie nici macar nu se gasesc in Romania si numai cu relatii, rude si o multime de bani poate reusim, unele dintre noi, sa le facem rost din alte tari. Sper ca sa beneficiem si noi, cuplurile cu probleme de infertilitate, cat mai curand de ajutor din partea statului. Nu dorim decat un copilas pe care sa il crestem cu toata dragostea, sa ii oferim o educatie buna si cat mai corecta. Nu numai ca ar spori natalitatea, dar poate ca am avea si viitori oameni de calitate care la randul lor ar face ceva util pentru tara noastra. Nu cerem mila, dar nici bataia de joc care este acum privind costul medicamentelor necesare unei fertilizari in vitro nu poate ramane asa la nesfarsit. Vrem sa fim la fel ca si cetatenii tarilor civilizate? Pai atunci sa luam exemplul lor!

 

 

Daria:

Sunt o ex-neinteleasa, care credeam ca e usor sa devii mama, credeam ca important e sa ai unde sa cresti si sa educi un suflet.

Insa cand minunea nu se mai intampla si trec anii, cand toata lumea reusea doar eu nu, cand toata lumea te intreaba tu de ce nu vrei sa ramai gravida, cand singurul lucru pentru care te trezesti e dorinta de a deveni mama, acest gand e singurul care te tine in viata, totul devine o lupta, o lupta cu cei care te cunosc, cu cei care ar trebui sa-ti dea raspunsuri, dar mai ales cu timpul!!!

Pentru unele femei, sa devii mama e o povara, pentru altele e un lucru cat se poate de natural, insa pentru foarte multe femei acest lucru devine imposibil din cauza lipsei de bani. Incredibil ca un vis atat de normal sa fie conditionat de sume enorme, de ordinul a mii de euro!

Sunt alaturi de voi in acesta lupta! Sper ca legislatia din Romania sa i se alinieze celei UE in ceea ce priveste FIV/IA, dar mai ales ca birocratia ce impanzeste toata tara sa nu mai fie un impediment in plus!

 

Tamaryllis:

Povestea noastra… Tineri (29, respectiv 31 de ani), incercam de doi ani sa concepem un copil. […]

Dupa diagnosticul pus in urma laparoscopiei am plans pana nu am mai avut lacrimi. Practic mi s-a luat si colacul care ma tinea la suprafata: speranta! Asta pentru ca nu mai pot spera niciodata ca poate luna asta o sa fie luna cea mare!

Imi e foarte greu sa ma uit la prietena mea care este insarcinata, nu ii pot privi burta, ma uit doar in ochii ei, pentru ca in caz contrar simt ca imi vine sa plang… si nu este invidie! E un sentiment pe care orice femeie in situatia mea il poate avea! Imi e foarte greu sa raspund la intrebarea “Voi cand faceti un copil?” Am ajuns sa ma port urat cu persoanele in cauza, sa par o ciudata! Imi e foarte greu sa ma uit la o gravida fara sa ma gandesc: de ce eu? Ea de ce poate si eu nu?

Nimeni (in afara sotului si a prietenelor de suferinta intalnite pe forum), nu ma intelege in adevaratul sens al cuvantului! Recunosc ca pana sa ma confrunt cu dificultatea asta, infertilitatea nu mi se parea o mare problema! Oricum, fara sa exagerez, ma simt ca o persoana cu handicap! Un handicap care nu se vede!

Singurul aspect pozitiv este ca nu fac parte din categoria persoanelor care fac un imprumut pt a face un FIV. Fac cu greu fata factorului emotional si nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa mai am si problema banilor! Dar ma gandesc daca nu iese primul fiv, al doilea, voi mai avea oare resurse financiare pentru a continua?

Meritam sa fim tratati cu respect, asa cum sunt tratate toate fiintele intr-un stat civilizat! Nu ne putem alinia la cerintele Uniunii Europene decat in ceea ce priveste obligatiile! Trebuie sa avem si garantia respectarii unor drepturi! Speram sa ne auda cineva!

 

Bianca:

Da, avem nevoie de o abordare sincera a acestui subiect. La noi, la romani, e o rusine sa nu poti avea copii, esti catalogata ca stearpa iar comentariile rautacioase, inclusiv din partea familiei, nu mai contenesc. Am suferit ani de zile de stigmatul ‘femeii sterpe’ iar pe mine infertilitatea m-a afectat mai mult psihic decat fizic. Indur orice tratament, orice analize, oricat de dureroase ar fi, dar va implor sa opriti aluziile caci acestea sunt mai dureroase ca o operatie laparoscopica fara anestezie!

Am trecut prin experienta unui FIV si recunosc ca suntem printre putinii fericit ce au reusit de la prima incercare. Dar, din toata familia asta mare a noastra (si eu si sotul suntem cate patru copii la parinti), doar doua persoane stiu cum am ramas insarcinata! Mi-e frica de ce comentarii ar putea sa mai apara, iar psihicul meu e prea fragil!
Ce sa mai spunem de suportul statului roman care e absolul nul! Atata timp cat nu vom vorbi deschis despre infertilitate, nici autoritatile nu vor recunoste gravitatea si importanta luarii unor masuri.

 

Elena:

Dorinta noastra de a avea un copil e atat de mare incat reusesti sa te aduni si sa o iei de la capat, iar acum astept cu nerabdare rezultatul celui de al doilea FIV. Sper sa fie rezultatul dorit si tot acest calvar sa se sfarseasca. Pot spune ca ne numaram printre cei norocosi ca am reusit sa facem o fertilizare in vitro chiar daca am facut un credit pentru asta si ca am reusit sa o facem si pe a doua, e drept ca tot cu un credit la banca. Nu mi se pare corect ca atata timp cat muncesc si platesc la stat asigurari sociale sa nu beneficiez de ele atunci cand AM NEVOIE. Le platim pentru a beneficia de ele atunci cand suntem bolnavi. Infertilitatea e boala noastra si nu e corect ca noi sa nu beneficiem de asigurarile pentru care platim. […]

Dorinta noastra de a avea copilul nostru nu este un moft, desi multi cred asta.
Si eu am dreptul sa simt cum creste in mine o fiinta si eu am dreptul sa traiesc bucuria unei nasteri. Am dreptul sa ma simt femeie.

 

Ana-Domnica :

Pentru noi, cele care ne luptam pentru a avea copii, drumul pana la realizarea visului pare si chiar este un drum de Sisif. Bolovanul pe care trebuie sa-l urcam tocmai in varf de munte nu isi are greutatea doar in boala infertilitatii, ci si in lipsa sprijinului atat afectiv, cat si financiar. Suntem cetateni ai unei tari careia nu vrea sa-i pese de durerea noastra, o ignora. Durerea insa exista! Astazi ne afecteaza pe noi, maine va afecta o tara intreaga din cauza scaderii natalitatii, care si asa este la pamant. O tara care nu-si sprijina cetatenii atunci cand acestia doresc popularea ei cum o putem numi? Dar tara suntem si noi, noi toti, noi toate. Si ridicam astazi glasul, inaltam plansul nostru pana pe culmile muntelui: VA RUGAM, AUZITI DUREREA NOASTRA! VA RUGAM, FITI ALATURI DE NOI! VA RUGAM SA NE SPRIJINITI!

.

Puteti citi comentariile / testimonialele in intregime mai jos (sunt mai multe pagini, apasati pe “older comments”).

[Un articol despre prejudecatile cu care se confrunta cuplurile infertile puteti citi aici.

Cititi si “un fel de credo”]


 

Comments:

  • iacob lidia Says:

    sunt si eu alaturi de voi…sa va ajute dumnezeu pe cei care inca nu va bucurati de ganguritul unui copilas, eu am un baietel de 1 an si jumatate si anul asta fac 30ani iar sotul face peste 2 saptamani 34. La baiat nu au fost probleme, speram si pe viitor sa nu fie pentru peste vreo 2 ani ne mai dorim o fetita….doamne ajuta tuturor

  • Andreea Says:

    Va sustin si eu

  • Andreea Radu Says:

    Mult succes şi putere de a lupta împotriva acestei cumplite boli!

  • Doncea Elena Areta Says:

    Tata este infiat de sora tatalui sau natural, pentru ca aceasta nu a putut sa faca copii. Si-a dorit toata viata acest lucru…. si… in final l-a infiat pe tata la 25 de ani. Imi amintesc, de cand eram mica, cum bunica mea isi revarsa toata dragostea asupra noastra, a mea si a fratelui meu. Ulterior, cand am nascut eu baietelul se uita la el, ca la lumina zilei, il considera Soare!
    Asa ca… sunt alaturi de voi dragii mei, va sustin si va doresc mult scucces, multa rabdare su putere!

  • Dana Says:

    Subscriu si eu !Luptati impotriva sistemului si a mentalitatii din Romania,daca nu ai copil esti privit ca un paria!
    Sa luptati ca lupta va va fi rasplatita!Un copil este o minune!

  • silvia Says:

    Am mai scris pe blog despre mine si problema mea, urmez o terapie la IVI Barcelona si sa nu credeti ca in strainatate e mai usor, dar am incredere ca voi reusi !

    Citesc zilnic acest blog si azi am ramas cutremurata de povestea cu sinuciderea de pe prima pagina: Dumnezeu sa o ierte !

    Am fost mereu de convingerea ca a merge si la psiholog in aceasta perioada e de mare ajutor, pe mine si pe sotul meu ne-a ajutat .

    Nu ezitati sa cereti ajutorul! A merge la psiholog NU e o rusine!!!

  • maxim elena monica Says:

    Mult succes şi putere de a lupta împotriva acestei cumplite boli!

  • Sorin Says:

    Buna,ma numesc Sorin am 35 ani ,sotia 34 .De 12 ani incercam sa avem un copil si inca nu am reusit.Pana acum 4 sarcini pierdute ,una extrauterina ,endometrioza ,multe lacrimi,teste de sarcina nenumarate,zeci de medici,medicamente din strainatate,consultatii in Oradea,Cluj,Debrecen(Ungaria),deocamdata nimic.Neputinta,rusine,handicap,durere.DUMNEZEU sa ne ajute pe toti care NE DORIM UN COPIL,chiar daca statul Roman nu ne ajuta(de 15 ani platim impozite si taxe si nu vrem sa emigram chiar daca am studii superioare si matur in tara nu plec sa imi adun bani pentru tratamente pentru ca -ROMANIA TE IUBESC.

  • Maria Samoila Says:

    Pe 23 Aprilie s-a nascut Luca Geo Ionut Samoila, un copil sanatos si vioi. Acum avem 3 luni, gangurim, o certam pe mami daca nu e prin preajma, zambim imaginii din oglinda.
    Mami e fericita chiar daca simptomele menopauzei precoce au revenit si tratamentul va reincepe curand.
    Mesajul meu este unul singur: SPERATI si nu va pierdeti increderea. Nu conteaza cum vine copilul, natural, invitro, adoptat…nu conteaza cate eforturi depui…bucuria de a fi parinte si implinirea nu o poate inlocui nimic altceva.
    Acum cateva zile am intalnit o fosta colega de liceu care in final dupa 6 ani de incercari a adoptat un copil…e fericita iar sora sa geamana se chinuie deja de 2 ani cu tratamente si se pare ca va ajunge la aceeasi solutie.
    Mult succes!

  • infertilitateaesteoboala Says:

    Multe felicitari, Maria! Esti, intr-adevar, o mare norocoasa! Sa te bucuri de Luca, numai bine!:)

  • Lavinia B Says:

    Aveam uneori senzatia ca numai eu sunt in situatia de a nu putea avea copii si ca singura nu voi putea face nimic. Dar impreuna,noi, toate cuplurile care avem probleme trebuie sa facem ceva. Eu si sotul meu ne dorim foarte mult un copil insa eu nu am ovulatie din cauza unor probleme cu hipofiza. Din fericire ovulatia se poate induce prin tratament,si chiar am incercat de doua ori, insa fara nici un rezultat. Eu lucrez in invatamant iar sotul la patron iar salariile noastre sunt modeste. Aceste doua incercari ne-au destabilizat total din punct de vedere financiar. Pe langa asta avem de achitat o rata la banca pentru un apartament. De curand mi s-a spus ca ar trebui sa fac FIV in Ungaria insa avand in vedere situatia financiara nici nu pot sa visez la asa ceva. In fiecare zi ma intreb de ce tocmai eu nu pot sa am un copil si stiu ca gresesc in fata lui Dumnezeu prin aceasta intrebare dar dorinta de avea un copil este IMENSA. Statul roman este total insensibil la problema acestor cupluri si se mai mira ca scade natalitatea. In fiecare an, la scoala un de lucrez, scade numarul de copii.In Franta, Germania, Ungaria cuplurile cu probleme sunt ajutate de catre stat pe cand la noi nici medicamentele care te-ar putea ajuta sa ai un copil nu se afla pe lista de medicamente compensate.
    Este foarte dureros sa vezi cupluri de varsta ta iesind in parc cu copiii, este foarte dureros sa fii mereu intrebat cand vei avea un copil si tu stii ce probleme ai. Chiar si mama mea care a ramas foarte usor insarcinata cu mine spune ca deja am transformat dorinta de avea un copil intr-o obsesie. Da, este o obsesie, dar oare gresesc ?
    Doresc succes tuturor cuplurilor care isi doresc un copil si sper ca strigatul nostru de ajutor sa fie auzit de cine trebuie.

  • Lavinia Says:

    Va sustin cu tot sufletul.

  • Aniella Says:

    Salut, am si eu peste 3 luni 27 de ani, sotul are 30…de un an si jumatate ne chinuim sa avem un zambet…un planset in casa…altul decat al nostru de durere… pt ca nu avem alta solutie decat pe cale artificiala…cu toate ca avem amandoi cate o boala cronica incurabila (ar complica o sarcina dar nu atat de mult incat sa fie contraindicata proceerea, sunt in stare 9 luni sa stau la pat) ne dorim din tot sufletul sa avem un sufletel al nostru…am mers si in Ungaria, am luat tot felul de medicamente atat naturiste cat si hormonale si tot nimic…atatea teste ba de ovulatie, ba de sarcina ca sa ni se spuna incercati prin fertilizare sau inseminare…cea mai plauzibila varianta fiind FIV care nu e mai putin de 2500 Euro…bine ca din cele 3 venituri de toata mizeria care le avem, mai bine de jumate din ele merg la stat, ca sa nu ni se deconteze absolut nimic…sincer noi am si abandonat ideea de a mai avea copil…acum speram intr-un miracol la Cel de Sus…doar atat ne-a mai ramas, Speranta…Noi, toti care suntem in aceeasi situatie ne dorim si nu primim…pt alte vile si masini de lux a bugetarilor sunt destule venituri…

  • boboc alina Says:

    eu si sotul meu suntem impreuna de 10 ani.ne dorim foarte mult un copil,dar din pacate amandoi avem probleme.eu trompele infundate si sotul cu motilitatea.ca o ironie a sortii toate prietenele si cunostintele noastre au copii sau urmeaza sa aduca pe lume un copil.locuim in cipru .si dupa lungi si costisitoare tratamente am aflat ca pot face fiv la spital aici ,gratuit.datorita asigurarilor medicale.inca mai am o speranta.suntem alaturi de voi si va multumim ca incercati sa faceti ceva si in romania pt a ajuta cuplurile care nu au posibilitati

  • Alina Says:

    Noi facem parte din categoria cuplurilor cu infertilitate din cauze necunoscute. Eu am 30 de ani si sotul 32. De 8 ani ne luptam cu aceasta boala,am facut si noi o groaza de analize,monitorizari,histeroscopie,histerosalpingografie,electrocauterizare a unei rani pe col,o inseminare nereusita si un FIV reusit, dar nu pana la capat.
    Ziua in care am primit prin telefon rezultatul beta HCG-ului a fost cea mai fericita din viata noastra.Au urmat 19 saptamani de vis,in care purtam bluzele si rochiile de graviduta cu o mandrie imensa si in care mergeam periodic la biserica pt. a-i multumi Domnului ca s-a indurat de mine si mi-a daruit cel mai de pret cadou.Sotul meu era in culmea fericirii,a dat petrecere si a anuntat toata familia si toti prietenii ca in sfarsit va fi tatic.M-a rasfatat mult si toata familia s-a implicat in treburile gospodaresti astfel ca eu sa stau cat mai mult in pat si sa protejez minunea cea pretioasa,bulgarasul de aur din pantecul meu.
    Dar toate eforturile au fost in zadar.
    Intr-o zi de joi,3 sept 2009 au inceput niste dureri usoare in abdomenul inferior si cand am vazut ca nu cedeaza cu nospa in jumatate de ora m-am hotarat sa merg la spital.Cand am ajuns acolo verdictul a fost sec: iminenta de avort si m-au internat.Nu se mai putea face nimic pt.bebelusul meu pt. ca punga era coborata in vagin,colul sra aproape inexistent. Sambata dimineata,vorbeam la tel cu sora mea mai mica care era insarcinata in 9 luni si s-a internat imediat dupa mine si a nascut a doua zi o splendoare de fetita de 3,900 gr pe nume Bianca.In timp ce vb cu ea am stranutat si mi s-a rupt apa.Atunci am stiut ca totul s-a terminat.Simteam ca Dumnezeu m-a parasit, cu toate ca eu am sperat pana in ultima clipa si m-am rugat din suflet sa aiba grija de bebelusul meu pe care tot el mi-l daruise.Adormisem cu carticica de rugaciuni in mana cu o seara inainte si cu lacrimile pe obraz,dar n-a fost sa fie.
    Voi sari peste partea cu chiuretajul iminent care nu m-a durut fizic deloc fara sa-mi fi facut vreun fel de anestezie pt. ca eram in stare de soc.
    Dupa chiuretaj am cerut sa vad copilul…era mult mai mare decat mi-l imaginasem eu,avea unghii,sprancene conturate,era lung si slab si era baiat,ce-si dorea sotul meu.
    Am plans pe el si am strigat cat am putut pana am lesinat si m-au luat asistentele sa ma duca in salon.
    Pe hol era sotul meu,venise deja,ne-am luat in brate si am plans mult,plang si acum cand va povestesc.
    Au trecut 4 luni si de cate ori inchid ochii il vad,asa mic si neajutorat.
    Dar am inceput deja sa-mi fac planuri pentru urmatorul FIV si tot sper ca intr-o buna zi voi tine si eu la piept o mica minune.
    Suferim enorm dar speranta ne ajuta sa mergem mai departe,poate ingerashul meu i-mi trimite de acolo din cer un fratior sau o surioara care sa-mi mai aline dorul de el.

  • liliana Says:

    Va scriu cu o rugaminte. stiu ca aveti lucruri mai importante de facut, dar incerc. sunt reporter si lucrez la un documentar despre inferitilitate.rugamintea este daca ati vrea sa-mi impartasiti experientele dvs in incercarea (incercarile)de a avea un copil. asta ar insemna sa ne intilnim si sa stam de vorba. o sa fie un interviu inregistrat, pt ca documentarul e pt Radio Romania Actualitati.
    nu e necesar sa folosesc numele. cred ca e greu sa vorbesti despre asta, dar cred ca poate ajuta, mai ales in conditiile in care se tot fac demersuri pt suportarea cheltuielilor tratamentelor de catre stat.
    multumesc

  • Liliana, o sa iti scriem, suntem interesati de mediatizare, nu ezitam sa vorbim despre infertilitate daca asa ne putem face auziti si putem schimba ceva in Romania in acest domeniu. De alfel, daca te uiti la rubrica “blogroll”, in meniul din dreapta mai jos, am avut multe interventii la radio (pe langa tv, presa scrisa, internet). Iti scriem pe mail, multumim!

  • pogo Says:

    offff..de cate ori deschid aceasta rubrica imi vine sa plang de duerere.. caci si noi suntem unul din acele cupluri…cred ca in trei ani am cheltuit peste 4000 E pana acum, pentru tratamente investigatii drumuri dct..operatie..etc..dar calvarul nu s-a terminat..caci din aprilie o voi lua de la capat:
    operatie de scoaterea trompelor definitiv, apoi analize ce vor costa peste 1000E si apoi FIV, deci un total de inca 5000 E.

    si numai bunul Dumnezeu stie daca vom reusi…
    e greu, f greu cu acesta boala numita INFERTILITATE….nu dorim la nimeni sa stie ce inseamna… cate lacrimi au curs pe fata noastra…greu de spus…iar povestea inca nu s-a terminat…

  • Myramar Says:

    … imi poate spune cineva daca se mai aude ceva legat de primul FIV gratuit?….

  • Myramar, am scris chiar ieri despre asta, e pe prima pagina: http://infertilitate.com/2010/03/18/raspunsul-ms-referitor-la-programul-fiv/

    Noi facem tot ce tine de noi, dupa cum se vede. Dar nu totul tine de noi.

  • chiorean anca Says:

    buna seara,

    am 32 de ani si asa ca si voi eram extrem de afectata ca nu putem avea un copil(sotul meu a fost diagnosticat cu oligospermie severa).am facut anul trecut o fertilizare la sibiu nereusita iar apoi in iunie la szeged ungaria din fericire reusita.acum sunt insarcinata in 5 luni si vom avea o fetita.

    va doresc din suflet si voua sa reusiti si va recomand cu drag clinica din ungaria.

    daca este cineva interesat va stau la dispozitie pt. orice informatie.

  • mona76 Says:

    Eu am trecut prin aceste momente de 7 ori. Ramaneam din prima dar pierdeam. La inceput la 2 luni jumate apoi majoritatea la 1 luna jumate. Dupa ultimul chiretaj nu am mai ramas. Din pacate desi am consultat o multime de medici nu au reusit sa imi gaseasca un diagnostic deci nici vorba de tratament. Am 34 de ani si incerc de 10 ani. Am primit pana acum de 2 ori diagnostic infirmat apoi. Am pierdut speranta si nu mai am incredere in nimeni. Poate cunoasteti voi un loc unde sa iti faca toate analizele si apoi sa traga concluzii.Sunt singura la parinti si eu si sotul.As vrea sa stiu un lucru
    clar.Multumesc.

  • Mona, ne pare rau. :( Te invitam pe forum http://forum.infertilitate.com/viewforum.php?f=2 – intreaba acolo si sigur vei primi raspunsuri.

  • Mihaela Says:

    Citind aceste marturii imi dau seama cat de norocoasa sunt ca pot avea copii cand vreau… dar am cuplu de fini care au problema asta… care din fericire sunt la al doilea copil prin FIV .. in Ungaria… si mai am prieteni care inca nu au reusit sa aiba un copil.. si nici FIV nu pot face deoarece au nevoie de donatoarei de ovule…

    Romania e din pacate departe de UE prin orice face… si conducatorii nostri nu incurajeaza inmmultirea noastra dragi domni si doamne… ca noi avem un anumit nivel al inteligentei… si copii nostri ii vor trage la raspundere intr-o zi… nu nu noi suntem incurajati sa ne inmultim.. ci altii .. oameni de o calitate indoielnica.. care fac copii doar pentru acei 800 de lei de la stat… si care isi chinuie copiii si uneori ii mai si vand… ca no doar sunt balast, nu?

    E dureros… foarte dureros… eu personal daca as fi in aceasta situatie as merge catre adoptie.. si zic asta pentru ca avem prieteni care au adoptat.. si va spun ca genetica nu prea are mare lucru a face cu copilul.. ci educatia si ce plantati dumneavoastra in el… si va zic asta din experienta cu fiica mea… sunt ca niste HDD-uri goale pe care dumneavoastra plantati ce trebuie.. personal decat sa investesc bani in FIV zeci de mii de euro… mai bine as infia un copil…

    stiu ca vor fi muti care vor da cu pietre in mine dupa acest comentariu… ca no “ce stiu eu.. io am copilul meu” poate ca nu cunosc sentimentul si durerea dumneavoastra care nu puteti procrea… dar stiu sentimentul de frustrare pe care il ai cand vezi oameni dragi tie ca nu pot procrea si ca se chinuie anii de zile cu asta… si stiu sentimentul de furie cand vad ca altii care au copii isi bat joc de ei… si neputintza crunta de a face dreptate.

    Cat depsre mentalitatea romaneasca legat de asta… sincer .. muti prosti sunt pe umea asta… ar trebui sa ii ignorati… iar noi astia care avem un copil ne confruntam cu alta problema… tot mentalitate… ” frate sau sora cand ii faceti?” ca doar no asa trebuie “sa aiba copilul frate sau sora”.. deci sa nu va faceti iluzii ca dupa ce aveti un copil scapati de stupizenia unora… nuuuu…aia ramane!

    Sunt totul de acord cu ceea ce vreti sa faceti… si va admir :) va dorest la toti mult noroc…

    PS din experienta finilor nostri… In Ungaria pretul a FIV e mai mic si rezultate mult mai bune… ei au avut 2 incercari in Cluj.. nereusite.. si din prima reusita in Ungaria… la fel si cu fetitza numarul 2 din prima in Ungaria!

  • Natalia Says:

    Am intrat pe acest site pentru ca aveam nevoie de vad ca mai sunt si alte persoane in sit mea, ca nu sunt singura. Eu si sotul meu incercam de 3 ani si aproape jumatate sa avem un bebe. Am ramas insarcinata cu el cand aveam 21 de ani (acum am 30), insa pt ca eram tanara, atunci am avortat. Atunci nu l-am vrut, iar acum cand il vreau nu apare. Mi-am facut tot felul de analize in romania si se pare ca mi-amdereglat organismul dupa anticonceptionale. Acum locuiesc in Belgia si am mers si aici la spital pt investigatii, iar chiar maine merg sa vad rezultatul analizelor si sa vb cu doctorita sa vedem ce facem in continuare. Si este adevarat ca atunci cand iti doresti toate cunostintele raman gravide, numai tu nu. Plangi in fiecare luna cand iti vine, insa prin nu stiu ce miracol gasesti puterea sa mergi mai departe, sa speri ca poate luna asta va fi cu noroc. Te gandesti ca mai sunt o groaza care au ramas insarcxinate dupa 30 de ani, cauti argumente, ca acum esti mai matura, orice ca sa nu cazi in depresie. Este greu, f greu. Si totusi nu putem abandona lupta. Pentru ca TREBUIE sa o castigam!

  • Natalia Says:

    Si inca un lucru. Este mizerabil ce se intampla cu sistemul sanitar din tara. Tin minte cati bani dadeam pe analize in tara, pe consultatii. Aici in Belgia, daca lucrezi, mutualitatea ( un fel de casa de asigurari) iti plateste 75-80 la suta din din costul unei consultatii/analize, si pt cele premergatoare fiv-ului, iar pt interventia in sine, iti da intre 500 si 700 de euro, adica iti plateste aproape tot. La noi de ce ne se poate?

  • Natalia, te asteptam pe forum: http://forum.infertilitate.com/

  • ioana Says:

    dragele mele…eu ma aflu in Italia, sunt casatorita cu cetatean italian si din 2005 de cand ne-am casatorit, nu am reusit sa raman insarcinata. Am fost diagnosticata cu ovar policistic si, medicul dintai a conclus, vina imi apartine: nu ovulez. A inceput sa vorbeasca numai de bani, de multi bani fara macar sa vada daca sotul meu are vreo problema. Am schimbat imediat medicul, nu-mi placea… am apelatla o doamna doctor care a incercat o viata intreaga sa aiba copii si nu a reusit. A cheltuit o avere in jurul Lumii intregi fara rezultate. Pana la urma a adoptat…insa drama de a nu reusi o cunostea. Din primul moment in care am vazut-o am crezut in ea. A cerut imediat analizele sotului si asa am inteles ca, inafara de mine, problema era si sotul: avea oligospermie. Ne-a spus ca e nevoie de multaaa rabdare. Ne-a dat amandurora un tratament de 5 luni dupa care spermograma sotului s-a imbunatatit f mult si ne-a sfatuit sa facem inseminare artificiala. Am acceptat imediat… am ramas insarcinata de la prima incercare…am crezut in ea si in DUMNEZEU—m-am rugat intens, neincetat…nu stiu daca intamplarea a facut sa fiu fertila in Vinerea Mare….nu mi-a cerut niciodata bani, imi zicea”noi facem doar vorbe, nu fapte”…pentru inseminare mi-a cerut 300 de euro…dragele mele: ALEGETI-VA MEDICII CEI MAI BUNI, AVETI MULTA RABDARE DAR MAI ALES MULTA CREDINTA IN DUMNEZEU!!!

  • Felicitari, Ioana! Sarcina perfecta si bebe sanatos!

  • ClaraJ Says:

    Buna dragele mele si felicitari celor care au ramas insarcinate.

    Eu acum 1 luna, am fost diagnosticata cu Infertilitate Secundara, datorata hiperprolactinemiei depistata in 2010 si care netratata corespunzator a dus la un microadenom hipofizar de care incerc sa scap cu tratament si supraveghere medicala in continuare stricta ca si pana acum. Asadar de la intrebarea De ce nu raman insarcinata de 3 ani si sute de investigatii, acum am aflat cauza. Cica o sa pot avea copii, dar imi garanteaza cineva asta la 30 de ani care ii am, si 2 sarcini pierdute.
    Speranta nu mi-o pierd si de nu raman in cel mult 1 an, probabil apelez suta la 100 la inseminare artificiala.

    Va doresc succes in a deveni cat mai multe burtici, deoarece pt mine asta e mai presus de orice.

  • Kosral Says:

    Sa nu radeti de mine… ma gandeam ca daca alesii poporului tot nu sunt capabili sa faca legi normale, ci doar cu jumatati de masura si care nu au nimic in comun cu bunul simt, sa ne punem
    toate ( banuiesc ca cele mai multe suntem femei care am ajuns in contact cu asociatia SOS Fertilitatea)
    si sa facem noi un text de lege exact ca la carte… Sa il servim mura in gura…..
    Sunt convinsa cel putin va ajunge in Parlament fara greseli gramaticale. (LOL)

    Si pe urma sa fie promovat prin campanie.

    Era doar o idee… :)

  • Mada Says:

    Buna fetelor! Am tot citit comentarile voastre, strigatele de disperare pe care le are orice cuplu infertil, iar cu lacrimi in ochi marturisesc ca eu si sotul meu trecem prin aceleasi probleme de infertilitate. Am 29 de ani, iar sotul meu 37 ani. De 4 ani prin diverse cabinete ginecologice, indopati cu tot felul de pastile, incercam sa avem copilasul nostru, insa in zadar. Sunt diagnosticata cu ovare polichistice, ceea ce probabil a dus la infertilitate, iar singura sansa pe care din cauza banilor nu o pot realiza, cred ca ar fi FIV. Sunt o persoana credincioasa, am tot sperat, m-am tot rugat, insa atunci cand nu se intampla nimic ajungi in acel punct in care simti ca decazi psihic. Norocul meu este ca am alaturi de mine un sot iubitor, un luptator care iubeste enorm de mult copii si nu-si pierde speranta. Va doresc multa sanatate si speranta!

  • monik85 Says:

    Si noi suntem un cuplu care suferim de aceeasi problema INFERTILITATEA. Avem 27 si respectiv 36 de ani si incercam de 3 ani sa avem si noi un bebe. Am trecut prin zeci de analize si s-a pronuntat verdictul:infertilitate masculina. Singura solutie FIV-ICSI deoarece spermatozoizii sotului erau imobili. Am trecut deja printr-o experienta luna aceasta, nereusita din pacate, avand sprijinul statului italian unde ma aflu si care mi-au acoperit partial cheltuelile, cceea ce din pacate nu putem spera la statul roman, sa ne ajute si pe noi sa invingem aceasta boala si sa ne sprijine in decizia de a fi mame. Sa ne ajute cineva, vrem si noi copii.

  • kiti85 Says:

    Off Doamne …citesc mesajele voastre si incep sa plang de parca as fi scris chiar eu aceste randuri triste. Am avut impresia acum cateva zile cand am aflat ca rezultatul unei proceduri ICSI ca dupa procedeul de injectare a spermatozoizilor in ovul ( au extras 8 ovocite de la mine) au murit cu totii si s-a dus toata procedura pe apa sambetei,am avut impresia ca se mi se rupe inima in bucati vazandu-l si pe sotul meu ca plange! Sotului meu i s-a scos sperma respectiva direct din testicule pt ca la ejaculare nu exsista deloc buna ,am inghetat-o acum 2 ani am platit vreo 500 de euro la inghetare apoi lunar 25 de euro,am platit toata operatiunea inca vreo 1800-2000 de euro,am trecut eu printr-o mica operatie nu tocmai placuta (cele care au fc stiu despre ce vb) inca mai am dureri de butica si sa primesc la sfarsit asa o veste dureroasa! Binenteles ca nu regret ca am platit toti acesti bani ci regretul meu este ca nu a dat nici un rezultat, toate sperantele noastre au fost puse pe baza acestei proceduri! Acum o sa consultam un medic sa ne spuna care ar mai fi sansele noastre! Sper si ma rog la doamne doamne sa ne ajute sa mai avem sanse pt ca e alfel cand stii ca mai exsista sanse si e alceva cand stii ca gata, nu mai exsista alta decat ceea de a infia si ca un rezultat al iubirii nu este posibil! Orice ar fi, trebuie acceptata situatia si sa stii cum sa treci mai departe impreuna cu persoana iubita! Speranta moare ultima!!! Va pup

  • Gabi Says:

    Prin aceleasi intamplari nefericite am trecut si eu cu sotia mea si ne-am cam pierdut speranta ca o sa fie bine. Acum am reusit sa gasim un medic care sa ne ofere speranta… Cred ca speranta este cea mai importanta. Partea buna e ca e din Grecia si a decis sa vina si in Romania cu un proiect care speram sa ne aduca si noua un copil caci inca o speranta risipita ar fi prea dureros sa traim din nou. Mult succes tuturor !

  • SPERANTA Says:

    Si noi suntem un cuplu fericit, dar care nu pot avea copii din cauza infertilitatii masculine(azoospermie). De cand am aflat vestea am trecut prin totate stadiile frustarii si disperarii dupa care m-am pus sa studiez problema, de am ajuns aproape doctor in materie de infertilitate masculina, dar tot degeaba. Atata tot am inteles ca boala noastra nu se poate trata, chiar daca toti spun ca se trateaza cu fertilizare in vitro, dar din punctul meu de vedere fertilizarea este o doar o metoda foarte scumpa de o obtine o sarcina fara a trata cauza in sine, adica se rezolva problema prin ocolirea problemei. Spun scumpa nu pentru ca sunt zgarcita ci pentru ca nu am banii pentru fertilizare in vitro, nici macar nu imi permit sa imi i-au un credit pentru o sansa/incercare. Asa ca nu sper decat la o minune(un job mai bine platit).
    Referitor la faptul ca Statul Roman ne ignoreaza complet prin prisma ca infertilitatea nu este o boala, pana la urma tot Statul are de pierdut deoarece cuplurile care nu pot sa aiba copii, sunt niste persoane care muncesc si contribuie la bugetul statului si la bugetul asigurarilor sociale si de sanatate, sunt niste familii normale(daca pot sa spun asa) care is doresc un copil pentru ei, si nu pentru ca sa umble cu mana intinsa. In Romania rata natatliti este foarte mult sustinuta de tigani care au cate o duzine de copii, si care traiesc din alocatiile pentru copii si ajutoare, iar daca Statul crede ca respectivele familii de tigani cu copii lor cand o sa ajunga la maturitate si o sa munceasca si o sa plateasca contributii la bugetul statului se inseala amarnic, fiindca copii respectivi o sa faca ce o invatat de la parinti, adica nimic. Si pana la urma Statul nu are decat de pierdut. Iar impreuna cu statul pierdem si noi sansa de a avea un copil, deoarece nu am avut norocul sa ne nastem intr-o tara in care statul ajuta cuplurile infertile sa aiba un copil. In tara unde infertilitatea este o boala. Si nu am pretentia s-a fiu ajutata 100% cu costurile fiv, m-as multumi si cu 25% din costuri sa fie suportate de stat, sa vad ca si statul face ceva pentru noi, si nu doar ne incaseaza impozitele si taxele.

    P.S. Inferilitatea care nu este socotita o boala, dar peste 20-30 de ani o sa fie cancerul sistemului de stat, dar cand o sa isi dea seama conducatorii nostri, o sa fie in faza terminala! Iar noi prea batrani ca sa mai putem sa facem un copil!

  • ali88 Says:

    Nu doresc nimanui sa treaca prin infertilitate. Noi trecem prin asta de mai mult de 2 ani. Inca mai speram, insa trebuie sa spun ca nu cred ca un rezultat pozitiv va sterge cu buretele toata suferinta din perioada asta. Noi infertilii, suntem oamenii care pierdem prieteni, intram in depresii, ne plafonam in cariera si ne cheltuim ultimul banut pentru visul nostru. Si facem asta ni de-a randul. Sunt intr-o depresie suficient de puternica incat sa imi fie teama sa fac fiv sau inseminare, pentru ca in cazul unui esec nu cred ca as putea merge mai departe. Prietenii ii pierdem pentru ca ei nu ne pot intelege, si nu stiu daca se vor mai intoarce la noi chiar dupa ce vom avea un copil. La birou, ca si femeie care isi doreste un copil, te multumesti cu un job mai prost platit, sau care nu iti da ocazia sa evoluezi, dar care iti da ocazia sa iti iei liber des ca sa ajungi la doctor. Sunt ani de suferinta care ne marcheaza ca oameni, care ne modeleaza si ne schimba. Da, un copil merita orice sacrificiu. Iar eu trebuie sa imi asum faptul ca poate pana reusesc sa am un copil voi deveni deja alta persoana.

  • lorelai Says:

    Azi e miercuri. Miercurea trecuta trebuia sa fie ziua 14 dupa FIV. Ne-am dus victoriosi la un laborator de analize ca sa aflam nivelul de beta hcg. Si, surpriza, la centrul de analiza la care ne-am dus ne zic ca abia dupa o saptamana ne da rezultatul. Ne gandim sa ne ducem a doua zi intr-un oras la 130 de km unde am primi rezultatul in aceeasi zi. Sunam la centrul nostru de fertilitate sa intrebam ce sa facem. Ne zic sa facem un test tip barza. Nu ne mai ducem in alta localitate. Vineri fac testul barza si testul sure check. Amandoua ies negativ. Intru in panica si hotaram ca sambata sa mergem acolo, departe, sa aflam cat e beta hcg. Intre timp, vineri, din discutia cu o colega, imi amintesc despre un vis premonitoriu avut cred miercuri noapte. Visez ca e o nunta (nunta semnifica moartea) si acolo prin vis vad doua persoane (nu le vad chipul, dar parca erau barbati) cum stau la marginea patului. Imi zic in starea mea de somn intre vis si realitate: Doamne, moare cineva. Acum 5 ani, cand am visat 3 rochii de mireasa pe un pat, a murit tatal meu. Dar imi zic acolo, in somn, ca nu moare nimeni pentru ca nu am vazut nicio rochie de mireasa. Dar deja vineri stiam cat de cat sa imi interpretez visul. Ne ducem sambata si fac testul: iese 30 de unitati. Ne vine inima la loc. Ne ducem luni sa fac iar beta hcg. Iese 10 si in plus imi vine ciclul. Cu o zi inainte speram ca e doar o mica sangerare – am auzit ca se poate intampla. Ne dam seama de adevar si anuntam centrul de fertilitate. Ii spun sotului de visul meu. El ma consoleaza si imi zice ca noi am facut tot ce ne–a stat in putinta. De curand, am vorbit cu o colega, una dintre putinele persoane care stiu ca am facut FIV, si ea nu intelegea cum sta treaba cu analiza aceea de beta hcg. Dar de fapt ea nu intelegea si atunci eu nu am avut inima sa ii explic faptul ca de fapt potentialii mei puiuti s-au stins. Probabil in ziua 13. Cred ca in aceeasi zi am simtit si o intepatura destul de puternica in burta si am pus-o pe seama faptului ca nu apucasem sa mananc. Acum, eu si sotul meu incercam sa trecem peste fapt si vrea sa apelam cat mai curand la transferul de embrioni inghetati. Avem doi si ne dorim sa fie bine amandoi la dezghetare. Ce e mai rau e ca nu am gasit deloc pe net povesti cu FET (transferul de embrioni inghetati). Speram sa fie bine si ne dorim curand sa avem iar niste potentiali noi in uter. Vorbesc mereu la plural pentru ca am cel mai bun sot din lume: chiar el mi-a facut injectiile in burta si imi masa mereu picioarele caci Orgalutran a fost extrem de dureros. Tratamentul meu a fost Menopur, Orgalutran si Ovitrelle. Ofer si niste estimari privind preturile: 12000 lei procedurile si 5000 medicatia. Acum o sa mai zic doar atat: Doamne ajuta pentru ce urmeaza.

Leave a Reply or Comment


Cauta In Site

Premii

Castigatori ai CAMPIONATULUI DE BINE 2015:

Locul doi, Bursa Binelui - Campionatul de Bine, 2015:

Gala Nationala a Voluntarilor 2013

Locul intai - Voluntarul anului in domeniul Sanatate:

Gala Oameni pentru Oameni 2013:

Locul al doilea la categoria „Generozitatea care schimba vieti”:

Femeia Anului 2013

Gala Femeia Anului - revista Avantaje, editia 2013


Categoria Apararea si promovarea drepturilor familiei.

Premiu la Gala “Premiile Drepturile Copilului”, 2012

Campania "Copiii Romaniei nu sunt de vanzare"

Sectiunea Jurnalism, premiu pentru echipa Departamentului Social - Antena 1, cu participarea voluntarilor SOS Infertilitatea.

Gala Oameni pentru Oameni, 2012

Sectiunea "Fundraiserul voluntar al anului"

Premiul al III-lea la Gala Societatii Civile 2012

Sectiunea PROGRAME

Doua premii intai la Gala Societatii Civile 2011

Categoriile "Apararea drepturilor individuale/colective" & "Buget -/Eficienta +"


Doua Silver Award si un Golden Award

pentru SOS Infertilitatea la Romanian PR Award 2011!


Premiu la Gala Sananatii

Locul doi la categoria "Cea mai activa asociatie de pacienti", 2011

Premiu la Gala Participarii Publice 2011

Singura campanie premiata pentru al doilea an consecutiv.

Campanie premiata

la Gala AVON "125 de femei pentru schimbare", 2011

Campanie premiata

la Gala "Zece Femei Exceptionale", 2011

Silver Award for Excellence

la Romanian PR Award 2010!

Campanie premiata

la Gala Premiilor Participarii Publice 2010.

Campanie premiata

la Gala Premiilor "Carol Davila", 2009.